Milioane de scuzeeeeeee!!!!!!!

Fetelor sincer imi pare rau ca a trecut atat de mult timp fara ca eu sa postez...dar, am avut o perioada foarte incarcata...examene, am fost la ai mei in Franta...stiu ca nu am nici o scuza, dar promit ca voi revenii cu capitole noi si foarte palpitante...sper...
Kisses...Oana.

Capitolul 13
Bella pov.


Imi plimbam privirea prin camera ce, pana acum trei zile, era locul meu fericit...asa il numeam...noi, eu si el, acum am ramas singura, pustiita si sfasiata in mii si mii de bucati, separate si ce nu-si pot gasii acum locul, si nici vointa de a mai forma un intreg.
Ma simt de parca o gaura adanca imi invadeaza trupul, un abis negru ma acapareaza, si in fiecare clipa scursa, pierd orice farama de speranta...legaturile mele cu lumea exterioara s-au naruit...AM MURIT, ODATA CU EL, ODATA CU INGERUL MEU...
Corpul imi devenise inert, ma miscam inainte si inapoi, cu bratele stranse in jurul genunchilor, nu gaseam nici o modalitate de a-mi infrana depresia, nu vroiam, ori nu puteam...nici eu nu stiu, sunt constienta doar de o realitate devenita insusi Infernul...realitatea mea, viata mea fara el, de acum inainte.
Stiam ca nu il pierdusem doar pe Ingerul meu, imi pierdusem speranta, visele...viitorul, propria-mi viata gravita in jurul lui Edward...si odata disparut Soarele, nimic nu-mi mai poate reda lumina...m-am lasat, voit, sa alunec in bratele durerii, a lacrimilor si al amintirilor, singurele ce-mi demonstrau ca totul a fost aievea, dar ca, acum castelul meu de cristal s-a sfaramat in mii de bucati...
- Edward, Edward, ce-mi faci acum? Cui ma lasi iubire?
Am strigat mangaind perna lui, era fina si imbibata cu parfumul dulce si suav al sau.
- Bella, vom merge impreuna mai departe. Vocea groasa a lui Emmet venea din dreptul usii, a pasit usor spre pat, inclinandu-se pentru a-mi saruta fruntea.

Nu erau multe de spus in afara de asta. Drama pe care am trait-o amandoi ne omora din interior in exterior. M-am afundat in bratele sale, dorindu-mi sa scap de aceasta lume, sa uit de tot...sa mor, sa fiu din nou a lui. Dar, chiar si asa traiesc, durerea sufleteasca nu imi poate garanta moartea, dar clipa de clipa o voi implora...in schimbul unui suflet viu, dar sfasiat.

Am stat ore intregi in bratele lui Emm, nu aveam nici o dorinta de a face altceva. Ma luptam cu valurile de amintiri ce amenintau ca ma vor distruge, dar imbratisarea puternica a fratelui meu, imi amintea ca nu puteam sa las intunericul sa o faca. Edward a luat cu el cele mai pretioase lucruri din viata din mea, totul din mine...dar, mai erau motive, sentimente, pentru care trebuie sa raman la suprafata.

Am avut dorinta, de a ma uni cu el. Intr-un moment de durere absoluta, clipa cand m-am trezit pe patul de spital si am aflat ca au plecat, ca Edward murise si l-au dus departe pentru a-l inmormanta, mi-am dorit sa scap de toate aceste lucruri, mi-am dorit sa mor...dar atunci l-am vazut pe Emmet, distrus si el de plecarea lui Rosalie, pe tata ducand-o in bratele sale pe mama ce plangea, parintii nostrii erau pierduti in aceeasi suferinta, in acelasi chin, ca si noi...atunci, am inteles totul. Edward a fost viata mea, iubirea mea, dar nu imi pot parasi familia, nici nu vreau sa o fac.
Inima mea a fost distrusa, dar stiu ca a mai ramas ceva in pieptul meu. Percepeam bataile slabe, pulsul prin venele mele, dar, chiar si asa, nu sunt sigura ca mai exista ceva in mine care sa-mi aminteasca de vechea Bella...de mine insami.

Sase luni mai tarziu...

Nu imi amintesc nimic in afara de suferinta...

Cu toate astea, cu el sau fara, timpul a trecut. Dupa tot ceea ce a urmat, in ziua in care m-a parasit, inima mea s-a rupt, motivele pentru care am ales sa-mi continui viata au fost doar Emmet si parintii mei.
La cateva zile dupa moartea sa, am mers la cabana. Singura, nimeni nu a stiut. Aveam nevoie sa fiu acolo, unde m-am daruit lui pentru prima data.
Totul era intact, penele, hainele imprastiate pe jos, petalele uscate...paharele si sticla nedesfacuta de sampanie...totul, acoperit de un strat fin de praf.
M-am prabusit in fata semineului, si am lasat lacrimile sa evadeze...
Imi aminteam sarutarile, noptile de pasiune, visele noastre...
Imi aminteam de visele noastre...eu, imbracata in alb, iar el ma astepta zambind la altar, am visat ca terminam liceul, apoi colegiul impreuna, zile de Craciun impreuna si aniversarile familiei... viata ce am fi avut-o...
Atatea lucruri care nu s-au intamplat si nu se vor intampla niciodata.
Nu stiu cat am fost treaza sau am visat, mintea mea refuza sa accepte realitatea.
Emmet m-a gasit doua zile mai tarziu. Totul era atat de confuz: Renne, Charlie, doctori, Alice si Jazz, toate se invarteau in jurul meu ametitor, dar singurul lucru pe care il puteam rosti era “Edward nu mai e!”
Doua saptamani mai tarziu m-am intors la scoala, nu puteam evita asta. Fiecare zi, ora si fiecare secunda era ca un infern, trebuia sa evit privirile pline de mila, cuvintele pline de regret...tot ce imi amintea de cumplita pierdere.

Pentru binele sau pentru raul meu, am continuat sa lupt contra depresiei, si chiar a nebuniei.
Am reusit.
Insa, nu am inteles nici acum daca a fost un lucru bun sau nu, imi era usor atunci sa il simt aproape de mine, uneori ma trezeam noaptea, si ii simteam mirosul in camera...nu am povestit nimanui, dar cand l-am vazut insa la fereastra, am constientizat ca eram la limita...inebuneam. Mi-am impus sa uit, nu i-am mai rostit numele, pozele si hainele le-am pus intr-o cutie ce si astazi este sub pat, am evitat orice imi amintea de el...si, lucrurile s-au schimbat, nu am mai avut nici un moment iluzia ca este aproape de mine...nu imi doream cu adevarat asta, dar, era necesar.
Probabil acesta era purgatoriul pentru cele 6 luni in care am fost fericita.

Toti stiau ce s-a intamplat, sau cel putin ceea ce le povestise Alice.
Evitam sa vorbesc, atat cat puteam.
In incercarea de a oprii orice subiect legat de...Ingerul meu, intotdeauna spuneam:”a fost o iubire adolescentina, totul va trece curand”. Toti au fost uimiti, chiar raniti de raceala cu care spuneam asta. Dar, cei mai multi m-au crezut, si in cateva saptamani subiectul a fost definitiv inchis...sigur, familia mea, Aly si Jazz stiau adevarul...ei ma puteau auzi cum plangeam noptea, ma vedeau cum ma intind pe podea ghemuita ca o mingie si cum imi strigam durerea.
Trecusera trei luni...dar eu nu reusisem sa asimilez pierderea lui. Ma consola doar gandul ca in cateva saptamani aveam sa fiu departe de Forks...
Stiam ca sunt o lasa, dar nu puteam trai aici, fara cel pentru care in fiecare zi ma trezeam, zambeam...

In ziua absolvirii am hotarat sa merg din nou la cabana. Simteam nevoia sa imi iau la revedere de la ceea ce a insemnat 'noi'. Mi-am amintit, cu durere in piept, ca aveam atata nevoie de el...

Am coborat din masina si m-am apropiat plangand. In spatele usii, aceeasi imagine a ceea ce a fost, candva, refugiul nostru, m-a debusolat...pianul, inca se afla in acelasi loc, parca asteptandu-l sa apara si sa-mi cante....

Niciodata nu il voi uita, imi spuneam eu atunci. Nu-mi puteam aminti, dar nu imi permiteam sa uit, era o limita autoimpusa, ce adesea o incalcam, voit sau nu.
Viata mea nu va mai fi la fel, nu putea fi, dupa ce am avut totul si, am ramas doar cu amintirile. Niciodata.

Niciodata nu voi mai putea rade cu adevarat, nimic nu va avea aceeasi insemnatate ca inainte, nimeni ma va faca sa simt ceea ce simteam cu el...si nu voi mai iubi niciodata cu adevarat...Durerea din sufletul meu va fi mereu prezenta, ca o reflectie a ceea ce am fost, si ceea ce a ramas...

Era timpul sa schimb ceva, si sa incep o noua viata.
Intreaga zi mi-am amintit tot ceea ce am trait impreuna...si, acolo i-am spus 'adio'...
Bella lui, fata lui...ramanea acolo, sa se intalneasca si sa iubeasca Ingerul ei...sa ramana impreuna, doua umbre pierdute in nefiinta...

Cand am parasit Forks nu mai eram aceeasi Bella. Am ales sa ma prefac, decat sa infrunt durerea. Fara amintiri, fara lacrimi si fara el, imi repetam cand durerea incerca sa evadeze.
Am plecat in Miami, la o saptamana dupa ce scoala luase sfarsit.
Am mers la hotelul pe care Charlie si Renne il detineau.
Acolo a fost inceputul sfarsitului meu. Jacob.

Capitolul 12 (partea a ll-a)
Carlisle pov.


O vedeam pe Esme framantandu-si mainile de emotie. Miscarile bruste ii raspandeau mirosul prin toata incaperea. Nu eram absolut deloc atras de sangele ei, si al nimanui dealtfel, dieta "vegetariana" si autosugestia m-au ajutat sa inving monstrul ingrozitor...acum, sunt tot un monstru, dar unul ce-si ignora instinctele, ce a invatat sa se hraneasca cu sangele animalelor, ce-si doreste sa fie acceptat de familia sa.
Sub chipul inexpresiv, ascundeam temeri, sperante...imi doream sa ma poata iubii din nou si frumoasa mea fiica, si rebelul meu fiu...
Cum vor reactiona oare copii mei? Ce vor crede, vazandu-ma dupa mai bine de trei ani? Cum vor asimila teribila veste.
Tatal lor e vampir... o creatura deplorabila, un monstru, care condus de egoism, a batut la usa sotiei sale, implorandu-i iertarea. Dar oare, Rosalie si Edward, vor putea vedea dincolo de chipul palid, rece, trupul incredibil de puternic? Il vor vedea pe tatal lor?
- Se aude ceva, dragule? sopti dulcea mea sotie.
Vocea ei m-a facut sa tresar. Am asteptat ingrozit sa ajunga Rosalie, masina ei era aproape,o auzeam...m-am asezat langa Esme, asteptand-o pe fiica mea.
Nu mai puteam face nimic altceva, copiii mei vor decide.
-E aici, am spus.
Esme a oftat, vizibil emotionata.
Rose ajunsese, pasea grabit pe alee, scari...veranda...
- Mama, am ajuns, spuse ea deschizand usa.
- Aici scumpo, Esme mi-a zambit incurajator.
Cand a intrat in living, socul din privirea ei ma lasat fara grai.
- Mama...e, e tata, spuse privindu-ma intens.
- Rosalie, am spus, eu...
Tipa, ducandu-si mana a gura apoi. Daca puteam plange, sigur acum o faceam. Reactia fiicei mele trezea in mine, o durere crunta. Vroiam sa pot spune ceva, sa o strang in brate...ca un tata obisnuit, fara teama de a o rani. Stiam ca le pot face rau involuntar, o simpla strangere de mana ar zdrobi oasele degetelor... Dar, din privirea ei citeam respingerea. Asteptam inevitabilul, intotdeauna am stiut ca nu ma vor accepta.
- Eu, mama, spune-mi te rog ca nu visez, cuvintele ei mi-au redat speranta, e oare posibil, ma va accepta?
- Scumpo, e tata, putin diferit, dar el este.
In clipa urmatoare, Rose era langa mine, plangand.
- Fiica mea, frumoasa mea Rosalie.
- Tata, chiar tu esti.
Mi-a atins fata cu varful degetelor, simtind textura dura si rece a pielii mele, asa cum eu simteam caldura si moliciunea atingerii ei. Imi era usor sa ignor instinctele de pradator, acum, cand fiica mea ma strangea in bratele ei calde. Mirosul ei, imi era familiar, dar arsura din gat era prezenta. Usor de ignorat totusi.
- Dar cum e posibil, adica...esti palid, rece...ochii.
In timp ce Rosalie incerca sa inteleaga ce se intampla, motocicleta lui Edward se auzea pe sosea. Era aproape.
Am deschis gura sa-i explic lui Rose, cand am auzit o bubuitura. Edward. Fiul meu avusese un accident.
M-am blocat instantaneu, Esme si Rosalie ma priveau inmarmurite.
Nu trecusera decat cateva secunde.
- Edward...a cazut, a intrat in ceva, am soptit, privindu-le.
- O, nu, Edward, nu! tipa Esme.
Vocea imi era ingatuita, nu ma mai puteam misca. Nu as suporta ca fiul meu sa pateasca ceva. Fara sa stau pe ganduri, am urcat-o pe Esme in spate, iar pe Rosalie in brate. Am alergat cat de tare am putut. Simteam miros de sange...sangele lui Edward. Stiam asta.
Un rau de lacrimi n-ar fi de ajuns, o mie de lovituri repetate, insasi moartea...nu m-ar fi durut asa de tare, cum ma doare ceea ce vad.
Edward, zacea plin de sange, pe asfalt. Nu era nimeni langa el.
- Oh Dumnezeule! Striga Rose alerand spre el.
Esme, plangea, stergandu-i fruntea de sange.
Durerea era prea mare...ii auzeam inima batand slab, am scos telefonul si am chemat o ambulanta. De ce? De ce acum ma uit la fiul meu cum se lupta sa supravietuiasca...fara sa pot face ceva. De ce monstrul din mine inca ravneste la mirosul sangelui. De ce nu-mi pot ajuta fiul?
Pentru ca sunt vampir. Si de aceea nu pot face nimic sa-l ajut, mirosul sangelui, combinat cu arsura din piept, ar putea, intr-o secunda sa-mi demoleze autocontrolul...
Mi-am lasat trupul sa se piarda printre copaci, in timp ce sirenele ambulantei se auzeau tot mai aproape...
--------------------------------------------
Medicii din spital ma cunosteau, tot personalul stia ca eu sunt mort, asa ca am fost nevoit sa stau inchis in casa, sau ascuns in copaci, cand familia mea era la spital.
Au fost doua zile extrem de lungi...ma chinuia enorm gandul ca Edward nu are sanse de supravietuire, durerea fiicei si sotiei mele ma vlaguia...dar un singur lucru este de nesuportat...cererea pe care Esme si Rose mi-au facut-o: transformarea lui Edward in vampir...
Stiam ca nu va supravietui, stiau si ele, dar cum sa-mi condamn fiul? Ii salvez trupul in schimbul sufletului?
Va intelege ca asta e singura sansa? Ne va uri?
Mii de ganduri m-au chinuit...avalansa de motive, date de Rosalie, durerea lui Esme...lacrimile lor...au luat decizia in locul meu....
---------------------------------------

Nu am cerut explicatii in legatura cu plecarea. Am auzit vag despre asta...nici nu conta pentru mine acum...
Tot ce stiam este ca, odata ajunsi in Alaska, fiul meu va deveni vampir.
Zborul a fost tacut. Fiecare dintre noi reflecta asupra a ceea ce a fost si ce va fi...
Rosalie suferea emorm...fusese nevoita sa renunte la Emmet, la prieteni...la viata fericita pe care o avea. Plangea langa fratele ei, langa mama ei.

- E timpul Carlisle, spuse Esme mangaindu-i fruntea fiului nostru.
Ajunsesem in casa unde eu am locuit pana ce am fost capabil sa ma intorc in Forks. E o casa mica, ascunsa intre brazii mari ai padurii, ferita de locuitorii din Denali.
M-am apropiat de patul unde fiul meu zacea inert, mangaindu-i pentru ultima data pielea moale si calda. Apoi, m-am apropiat de gatul lui, muscand, raspandind in corpul lui venin...
Ma luptam cu o infinita dorinta. Sangele, sangele fiului meu. Am reusit insa sa ma opresc...am lasat o cantitate suficienta de venin in trupul lui. Venin ce, timp de trei zile l-a chinuit enorm, l-a schimbat usor, l-a ars...l-a facut sa urle, sa strige, sa implore moartea.
Durerea era prea mare, ii stapanea mintea si corpul, dar, cu toate astea clipa de clipa il imploram sa ma ierte...stiam ca, acum, cand transformarea era aproape de final auzea mai clar, intelegea ceea ce-i spuneam.

Nu mai dura mult.
Se zvarcolea din cauza veninului, inca cateva minute si va deveni vampir.
Am continuat sa ii vorbesc, sa ii implor iertarea pentru infernala durere la care il supusesem.
- Edward, te rog! Edward te rog, iarta-ma fiule!
Ce il rugam? Sa ma ierte ca l-am condamnat? Ca i-am rapit sufletul? Ca am facut din el un monstru?
Nu mai voiam nici un minut in care fata lui crispata de durere sa ma mai bantuie. Nu mai voiam asta.
- Carlisle! Mai dureaza mult? sopti Esme.
Eram scarbit de mine. Intreaga mea familie sufera, si, nu-i pot ajuta...
Ii auzeam inima dandu-si ultimele batai, mai erau doar cateva secunde...se va trezi in curand.
Am permis ca Esme si Rosalie sa ramana aici, bazandu-ma pe puterea ce-o capatasem in urma transformarii in vampir...
Pot influenta, schimba...anula, deciziile oricui doresc, aflat in apropiere. Acea persoana face ceea ce eu vreau, orice...Asa am sa fac cu fiul meu, voi decide in locul lui ca, mirosul sangelui, mamei si al surorii sale nu este deloc interesant, nu il atrage...
- Edward!
Vocea mi se stingea, asteptand sa deschida ochii. Nu puteam suporta asta.
- Fiule, o sa fii bine. Ma auzi, Edward? Te iubesc.
Cum puteam sa ii spun ca il iubesc cand era pe cale de a deveni un mostru infricosator cu ochii rosii. Cum?
- Edward…sopti Rosalie.
Se auzi o ultima bataie a inimii sale...Transformarea luase sfarsit.
M-am concentrat sa-l fac sa ignore arsura si setea ce le simtea acum.
Asa cum ma asteptam, a deschis brusc ochii...erau devastator de...rosii, calmi, atenti. A intors brusc privirea spre mine, oare ce crede acum?
- Tata, chiar esti aici? Nu am avut halucinatii? spuse el cu o voce atat de moale, ca o catifea...ca a unui inger.
- Da sunt aici – acum si pentru eternitate.
- Ma arde...gatul...
- Fiule, trebuie sa vorbim, a trebuit sa...oh, Edward...fiule tatal tau este vampir, acum si tu...sopti Esme plangand.
Il vedeam cum incearca sa ramana calm, incredibil...
Se scurgeau cateva minute...probabil acum incerca sa asimileze vestea, era totusi ciudat de calm pentru un vampir nou-nascut, eu nu am fost asa...
- Vreti sa taceti o secunda? Vreau sa ma gandesc.
Am ramas uluit, la fel si Esme si Rose.
Nu vorbisem absolut deloc, nici unul dintre noi...
- Fiule, nu am spus nimic, il vedeam cum se incrunta, cum pare socat.
Intr-o miime de secunda se intoarse spre Rosalie.
- Nu sunt nebun Rose.
Am inghetat...e oare posibil? Edward citeste ganduri? O alta explicatie nu exista, vampirii nu se imbonlavesc, nu inebunesc...
- Dar nu am spus nimic, murmura Rosalie socata.
- Edward, auzi ceea ce gandim noi fiule? Le auzi acum pe mama si Rosalie? am spus apropiindu-ma de el.
- Ce tot spui acolo, adica eu sunt vampir? Am puteri magice?
- Da Edward, era singura solutie, iarta-ma....scuzele sunt inutile acum, stiu...
- Unde este Bella?
Intrebarea lui m-a surprins, ce as putea sa-i raspund?
Suspinul lui Esme l-a facut sa fie nelinistit, isi muta privirea de la unul la celalalt, luand pozitia de atac in fata mea.
M-am concentrat sa il fac sa uite ca e nervos, sa ignore setea, pregatindu-ma sa il imobilizez in cazul in care ma va ataca.
- Unde e Bella mea? Strigatul sau ii arata adevarata durere, nu setea conta acum pentru el, ci ea...Ingerul lui...

ANUNT!!!
Sriu un nou fic: 'STROPI DE FERICIRE INTRE RAURI DE LACRIMI'
Descrierea e gata, astept parerile voastre...kisses.
Link'ul: http://sfrl-fanfic.blogspot.com

Povestea mea...si a lui Alex...

Zodia: fecioara

Aş vrea: sa pot sterge toata suferinta si durerea cu un zambet...

Păstrez: amintirea primului sarut.

Mi-aş fi dorit: sa pot zbura.

Nu-mi place: sa fiu mintita, mai ales de persoanele importante din viata mea.

Mă tem: de moarte.

Aud: sunetul facut de ploaie.

Îmi pare rău: când supăr pe cineva, cand imi descarc furia pe persoane nevinovate...

Îmi place: sa stau pe intuneric si sa-mi las mintea sa exploreze...

Nu sunt: atat de rece pe cat par.

Dansez: nu...

Niciodată: sa nu urci pe motor fara casca si echipament special.

Par: greu de multumit si aroganta...uneori.

Plâng: des, mai mereu.

Nu-s întotdeauna: atenta la detalii...esentiale uneori.

Nu-mi place de mine: când resping lumea exterioara dormitorului meu.

Sunt confuză: când cineva ma priveste insistent.

Am nevoie: sa inteleg ca totul are un rost, ca viata ne ridica si ne coboara...

Ar trebui: să gandesc pozitiv.

Dacă eram un anotimp eram: vara.

Dacă eram o lună, eram: august...

Dacă eram o zi a săptămânii, eram: duminica...

Dacă eram un animal marin, eram: delfin, sunt atat de inteligenti.

Dacă eram un animal de uscat, eram: o caprioara.

Dacă eram o virtute, eram: modestia.

Dacă eram o planetă, eram: Pluto...e departe...si rece.

Dacă eram un lichid, eram: o lacrima, pe obrazul unui Inger.

Dacă eram o piatră, eram: jad.

Dacă eram un metal, eram: aur.

Dacă eram o pasăre, eram: acvila.

Dacă eram o plantă, eram: trandafirul.

Dacă eram o stare a vremii, eram: ploaia.

Dacă eram un instrument, eram: pianul.

Dacă eram un sentiment, eram: iubirea.

Dacă eram un sunet, eram: sunetul valurilor sparte la mal.

Dacă eram un cântec, eram: 'Te puedo escuchar', Anahi.

Dacă eram un film, eram: 'Twilight'...dar si 'A walk to remember'...

Dacă eram un serial, eram: 'Tehnici esentiale de supravietuire', daca e serial...

Dacă eram un oraş, eram: Tokyo

Dacă eram un gust, eram: dulce-amar.

Dacă eram o aromă, eram: cea de vanilie.

Dacă eram o culoare, eram: negru...e atat de elegant...

Dacă eram o parte a corpului, eram: ochii.

Dacă eram un personaj de desene animate, eram: Dexter.

Dacă eram o formă, eram: cerc.

Dacă eram un numar, eram: 3.

Dacă eram o maşină, eram: prefer motocicletele dar, Golf GTI, e ok.

Dacă eram o haină, eram: o rochie de in...alba.

Nu am primit de la nimeni leapsa, dar e o chestie super...am scris pentru a va arata o parte din personalitatea mea...
Acum va scriu povestea mea de iubire cu Ingerul meu...

Aveam 15 ani...o pustoaica plina de energie, pasionata de motoare, viteza...imi placeau serile cand se strangeau toti prietenii in fata blocului si vorbeam despre...orice...De obicei baietii veneau cu motoarele si noi, fetele animam serile cu tinute sexy si rasete...
Intr-o seara, un amic a venit cu alti doi baieti, i-a prezentat ca fiind frati, Alex si Mihai. Alex avea 17 ani, iar Mihai 19...mi s-au parut de treaba... In fine, au urmat alte seri, Mihai a adus-o pe iubita lui...si Alex nu mai venea, eram ciudat de nervoasa, nu stiam atunci de ce. Cand mi-am facut curaj sa intreb ce e cu el de nu vine, Mihai a spus "Ei...nu poate neglija pe nici una dintre cele...doua, sau trei iubite"...m-am blocat, doar am inganat un "oh" si am ramas tacuta...era ciudat, ma simteam dezamagita, cand l-am vazut prima oara parea plictisit si atent...atent la detalii, studia in amanunt totul, si de cateva ori l-am surprins fixandu-ma cu privirea minute intregi...eram flatata, stiam ca e frumos, al dracu' de frumos...dar trei, adica...totusi. Alex era inalt, suplu, avea corpul bine lucrat, nu pachetele de muschi, dar suficient, parul negru si cret, fata fina...si ochii...oh ochii...verzi, o nuanta minunata, verde crud. Arata minunat, el brunet, cu ochii aceia, visul oricarei femei...visul meu in orice caz.
Au urmat seri in care venea, ne tatonam reciproc pana cand mi-a spus, "auzi Oana, fara sa lungim ceva ce va avea cu siguranta acelasi rezultat, vrei sa iesi cu mine"...oau, am ramas fara cuvinte, "unde", i-am spus..."pai, ma gandeam la o plimbare...", "fara motor" spuneau prietenii nostri dandu-si coate. Eu il priveam sperand sa inteleg daca totul chiar se intampla, el a zambit si m-a luat de mana...de atunci, asa au fost trei ani...de vis, ne iubeam mult, la inceput eram geloasa pe fetele ce i se ofereau pe tava, dar...cu timpul am inteles ca pe el nu-l interesau...deloc, ma iubea...mult.
Un an ne intalneam ori pe la mine, ori la el, dar apoi s-a mutat la mine acasa, oricum eu stateam singura, intr-un apartament mare. Parintii nostri ne-au sustinut atat moral, cat si financiar. Atunci mi-am si inceput viata sexuala, el a fost primul barbat din viata mea. Singurul.
La 18 ani, Alex a primit de la parinti (si ai mei si ai lui) o motocicleta Kawasaki Ninja, era minunata, verde cu negru...a indragit-o mult. Totul era perfect...mergeam la munte,la mare...eram tot timpul impreuna.
In iulie, anul trecut am fost la mare...Era o seara calda, el era obosit, nu drumul era cauza, din cate imi povestise el manevrarea unui motor necesita multa concentrare si incordare, am ajuns in fata casei si i-am zis sa intram. Dar a refuzat, avea cateva cadouri pentru parintii lui si se simtea vinovat ca nu petrecea suficient timp cu ei. Atunci un sentiment ciudat m-a cuprins…era teama, nesiguranta…groaza, stiam ca ma port prosteste, si i-am zambit, nu vroiam sa creada ca sunt atat de paranoica. A pornit motorul si un fior mi-a taiat pieptul. Zambetul de “noapte buna” mi-a iesit ca o grimasa…m-a sarutat si mi-a spus “Te iubesc”, i-am raspuns si eu mecanic, eram prea tulburata…apoi a spus: “Noapte bună îngerule. Îmi pare rău…” si a accelerat…fara sa-si puna casca insa…am strigat “Casca Alex…” dar nu am auzit decat motorul indepartandu-se. Am intrat in casa incercand sa imi revin, eram singura, deci nu aveam cui sa-i impartasesc acel sentiment. Mi-am facut un dus scurt si eram gata de somn…apoi a urmat un telefon…Alex avusese un accident…cazuse… era in coma profunda. Fratele lui a venit si m-a luat la spital...eu, eram in stare de soc...
Au urmat 2 zile de agonie, apoi…s-a intors in Rai. Invinuit de accident a fost...el, dar nu cred ca un proprietar de Bmw, beat, dar cu bani...era prea lucid cand l-a lovit in plin...asta e, coruptia din Romania, o mita consistenta pentru o viata.
L-am iubit si il iubesc mai presus de orice. Apropiatii mei o numesc “iubire bonlava” dar e oare bonlava iubirea pentru un Inger? Pentru singura fiinta ce mi-a fost alaturi in orice moment? Pentru cel ce imi aducea cate o floare…cel ce nu m-a jignit nici in gluma? Nu…eu nu cred ca e…e ai mult ceva ce am nevoie, nu as fi capabila sa ma trezesc dimineata fara sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a trimis un inger…chiar si pentru trei ani doar. Mi-a lasat amintirile totusi…un lucru bun intr-un abis negru…
Si da…viata e o tarfa de ultima speta, cu care ai de ales insa…Poti folosi, ori nu prezervativ. Eu am ales sa nu-l folosesc…si iata rasplata ei. Scuzati-mi cuvintele…dar asa consider eu rahatul asta numit “VIATA”…
A trecut aproape un an de atunci…un an de suferinta, durere… eram doar eu si durerea mea. Nu am trecut nici acum peste asta, rana mea e inca vie, sangereaza si e departe de a sa vindeca. In acest timp m-am izolat, nu am facut nimic, doar am scris "My angel", am vazut ca-mi place...si am de gand sa mai scriu inca un fic...
Sper ca nu v-am plictisit...

Capitolul 12 (prima parte)
Bella pov.

Simteam cum, totul se naruie in jurul meu, viata, viitorul, fericirea...mi se scurg printre degete...cu fiecare clipa ce trece se risipeste si palatul de cristal ce-l creasem alaturi de Edward in jurul iubirii noastre...
Il priveam in tacere, cum, sta nemiscat pe patul de spital, si inca nu credeam ca el...ca e baiatu' meu acesta.
Vedeam cum, fiecare clipa ce trece, il seaca...cum viata ii paraseste trupul infrant, conectat la aparate ce-l fortau...ce-l mentineau...
Era asa de doua zile...nu a deschis ochii nici o secunda, nu a reactionat...
Doua zile in care am stat langa el...i-am vorbit, i-am descris tot ceea ce inseamna pentru mine...noptile de pasiune, diminetile in care ma trezeau sarutarile lui, zlele de vis ce mi le-a oferit...totul, de cand a patruns in viata mea si pana in prezent...
Dar el nu-mi raspundea...
Unde e zambetul ironic si jucaus ce-i lumina chipul, acum palid si patat de rani? unde-i scanteia focului verde din ochii sai, acum inchisi? unde-i sunt suvitele de bronz, acum acoperite de bandaje?
- Unde esti tu iubitul meu...mult prea iubitul meu Edward? am soptit cu vocea ragusita.
Cum poate Dumnezeu sa mi-l ia, cum poate fi curmata viata sa? ma intrebam obsesiv...
Aproape de rasarit, oboseala m-a infrant. Am stiut asta din primul moment...stiam pentru ca era o lumina puternica in jurul meu, ceva ce nu vezi niciodata in Forks, si pentru ca Edward imi zambea timid din umbra unui cedru, ce deschidea padurea intunecoasa.
- Edward, am soptit intinzand mana spre el.
Ii vedeam acum fata chinuita, devastata de suferinta la auzul vocii mele. L-am strigat inca o data, dar aceeasi liniste persista...
Usor pasii l-au purtat spre adancul padurii, inlantuindu-ma cu aceeasi privire pustiita. Incet, ochii mei il zareau tot mai greu...tot mai departe, dar abia atunci am resimtit schimbarea...lumina sa preschimbase in intuneric, un intuneric sumbru...Stropi reci ma loveau fara incetare.
- Edward, Edward, unde esti? strigam disperata.
Nimic in schimb, doar tunete asurzitoare.
Am realizat apoi ca plecase luand cu el si lumina...si speranta...lasandu-mi doar intunericul.
M-am prabusit pe pamantul rece si ud, plangeam, imi eliberam durerea...si Cerul, era acolo, cu mine...martor si partas, plangea cu mine...jelea ingerul ratacit in padurea intunecoasa...singuratica si neagra...
Cand am deschis ochii...durerea infinita ce o simteam in vis...era si acum in sufletul meu...
Alte valuri de lacrimi curgeau pe obrajii mei, ochii ma dureau, corpul meu era amortit...doar il priveam si asteptam sa isi revina, sa deschida ochii si sa mergem acasa. Am auzit usa salonului deschizandu-se si o mana calda mi-a mangaiat parul.
- Oh, Edward, sopti Rosalie plangand.
- Hai acasa surioara, spuse Emmet apropiinbu-se de scaunul meu.
- Nu, am soptit.
- Bella, familia Cullen pleaca din Forks...acum, trebuie sa mergem acasa, spuse Emmet plangand si el.
Mintea mea refuza sa asculte, de ce nu inteleg sa ma lase in pace? vreau sa stau aici, cu el...
- Bella s-au intamplat cateva lucruri in astea doua zile, hai te rog afara sa vorbim.
Am intins mana si i-am mangaiat fruntea ingerului meu, apoi bratele puternice ale lui Emmet m-au ridicat din scaun, si m-au purtat spre holul spitalului. Nu simteam nimic, vedeam vag agitatia din jurul nostru, chipurile prietenilor nostrii, cei din Seattle, Tanya, Mike...colegi de scoala...toti ma priveau cu mila cum ma agatam de Emmet pentru sprijin. Nimeni nu spunea nimic, privirile lor transmiteau durerea ascunsa in suflet.
Din multimea adunata si-a facut loc Esme, cu ochii rosii si fata fara nici o expresie...
- Bella, scumpo, spuse ea imbratisandu-ma strans.
- Nu...nu-l, nu mi-l lua Esme, am soptit.
- Nu mai putem amana, e singura lui sansa.
Simteam durerea din glasul ei, dar vorbele ei aveau un alt sens...stiam asta, era ca si cum stia ceva...ceva ce eu, nu...
- Avionul e pregatit, plecam in 30 de minute...imi pare asa de rau Bella, isi lua privirea din ochii mei, Emmet...aveti grija de voi.
Ma uitam la Emmet cum plange...era si el devastat de vesti, ca si mine...
Intelegeam ca totul este spre binele lui Edward, dar...de ce nu ii pot insoti? de ce ma lasa aici singura...de ce?
- Esme...unde?, nu imi face asta, nu voi suporta...te implor Esme, am spus prabusindu-ma pe gresia rece...



Autor pov.

Asa se incheie capitolul numit "POVESTE DE IUBIRE" din viata celor doi frati Swan...
Ea, inconstienta, infranta de atata suferinta, nu si a putut privi Ingerul plecand spre o destinatie...necunoscuta, spre un loc ce-l va schimba...definitiv.
El, puternicul si vesnicul zambaret, plange acum in locul unde iubita sa i-a spus "ADIO, FI FERICIT"...Rosalie il parasise...fara explicatii...fara ezitare...
Se aveau acum doar unul pe altul, iubirea disparuse brusc din vietile lor...

Mai era si familia Cullen care, in ciuda roluli bine jucat...suferea enorm.
Edward, chiar si inconstient fiind, resimtea lipsa ei...martore erau lacrimile ce-i cadeau pe obrajii raniti...
La capul lui plangeau doua femei...
Mama, distrusa de ceea ce i se intamplase fiului ei, chiuita si de durerea fiicei ei...impovarata de decizia ce le va schimba definitiv destinele. Isi cerea iertare, prin lacrimi, si fata de ceea ca le facuse si lui Emmet si Bellei, ii lasase in Forks, fara explicatii, indurerati, chinuiti. Stia ca o vor ura...dar asa e cel mai bine...timpul va decide in locul lor...destinul le va reda, iubirea...
Era si frumoasa Rosalie, langa fratele ei, departe insa de iubitul ei...Alesese sa-l paraseasca, pentru binele lui, isi repeta mental...spera sa o ierte pentru raceala, falsa, cu care il parasise. Insa doar ea stia ca mintise, ea si familia ei...ei, nu...Emmet si Bella fusesera supusi deciziei implacabile de a-i vedea ultima oara, pe cei ce-i credeau a doua familie, familia Cullen...
Mai era acolo si...Carlisle, tatal ce spera sa-si vada fiul in seara accidentului, spera sa le explice motivul pentru care...exista, refuza sa se conidere "in viata", vroia sa afle si copii sai...ceea ce este el. Acum...plangea fara lacrimi...era, cel mai devastat de decizia luata...stia ca, pentru fiul sau nu e o alta sansa de salvare, dar...cum ii poate salva trupul, luandu-i sufletul?
Spera ca Edward sa-l ierte...asa cum au facut-o Esme si Rosalie...spera sa vada si el motivul din spatele deciziei...

Acum, destinele tuturor depind de...transformarea lui Edward...transformarea lui in vampir, de catre tatal sau...tot vampir...

O mica parte din capitolul 12...
Va scriu asta ca multumire pentru incurajarile voastre...va multumesc fetelor...


"Aproape de rasarit, oboseala m-a infrant. Am stiut asta din primul moment...stiam pentru ca era o lumina puternica in jurul meu, ceva ce nu vezi niciodata in Forks, si pentru ca Edward imi zambea timid din umbra unui cedru, ce deschidea padurea intunecoasa.
- Edward, am soptit intinzand mana spre el.
Ii vedeam acum fata chinuita, devastata de suferinta la auzul vocii mele. L-am strigat inca o data, dar aceeasi liniste persista...
Usor pasii l-au purtat spre adancul padurii, inlantuindu-ma cu aceeasi privire pustiita. Incet, ochii mei il zareau tot mai greu...tot mai departe, dar abia atunci resimtit schimbarea...lumina sa preschimbase in intuneric, un intuneric sumbru...Stropi reci ma loveau fara incetare.
- Edward, Edward, unde esti? strigam disperata.
Nimic in schimb, doar tunete asurzitoare.
Am realizat apoi ca plecase luand cu el si lumina...si speranta...lasandu-mi doar intunericul.
M-am prabusit pe pamantul rece si ud, plangeam, imi eliberam durerea...si Cerul, era acolo, cu mine...martor si partas, plangea cu mine...jelea ingerul ratacit in padurea intunecoasa...singuratica si neagra"

Un sfarsit...

Buna...poate nu va citii nimeni asta, dar e datoria mea sa scriu...
Aici inchei fan fic-ul "My angel"...poate va ve-ti intreba, de ce? Pai...am doua motive...primul, cel mai important, nu este citit...decat de doua, trei persoane...e dureros, sincer, nu vreau zeci de comment-uri, dar macar o impresie, as fi vrut sa aflu pareri, opinii ale cititorilor...
Al doilea motiv e...propria mea durere...nu va plictisesc acum cu povestea mea...va spun doar ca, pana aici, la capitolul 11, povestea e in proportie de 80% inspirata din propria mea drama...si eu mi-am pierdut Ingerul.
"My angel" a fost pentru el...si il voi continua...in sinea mea...

Va doresc numai bine si...bucurati-va la maxim de fiecare clipa...poate fi ultima...Kisses, Oana.

Capitolul 11
Bella pov.


- Preda-te Cullen, am strigat sigura pe mine, aveam in mana ultima perna intreaga.
- Niciodata, spuse el fugind spre usa de la iesire.
- Nu e voie pe afara, am spus calculandu-mi in minte sansele de a-l gasi pe afara.
Am fugit dupa el cam zece minute de jur imprejurul jeepului, dar am fost intrerupti de zgomotul facut de doua...cred, motoare si tipetele lui Rose???
In secunda urmatoare pe peluza casei au aparut motorul lui Jazz si un atv, cu Emm foarte zambitor si..o Rosalie, hmm, ciufulita...prietenii nostrii au coborat si s-au uitat la noi ca la doi colvni...nu a durat mai mult de o clipa si linistea padurii a fost zguduita de rasul lui Emmet, urmat de ceilalti.
- Noi am trimis aici doi indragostiti...si...ce gasim? Doua...gaini? reusi Alice sa spuna printre hohote de ras.
Mi-am simtit brusc obrajii arzand, m-am uitat scurt la Edward...plin de fulgi, cred ca are si in boxeri, ca doar asta poarta, si apoi...la mine...parul era alb aproape, cred ca am tot atatea pene cat par, si lenjeria roz era si ea la fel de...plina de fulgi...
- Hmm...buna...ce faceti? spuse baiatu' meu scuturandu-si penele.
- Am venit sa adunam ouale...Emm radea si mai tare.
- Nesimtitule, am spus enervata.
- A vorbit gaina!!! Si are vocea sor'mii.
- Emmet lasa-i in pace, spuse Rose, si sunt suparata pe tine, sa stii... Emm s-a linistit si a fugit langa ea.
- De ce baby? intreba el serios, a si uitat de noi...
- Mi-am rupt o unghie, si parul...se planse ea.
- Ooo...lasa ca pupa ursuletul tau si creste, acum hai sa prindem gainile, si se napustii spre mine...
Nuuuu...Edward...am strigat mental si am fugit...
- Sa nu indraznesti Emmet...altfel...altfel Domnul Prajitura va suferii consecintele. Domnul Prajitura e ursuletul lui, doarme, vorbeste si se joaca mereu cu el...chiar il iubeste...ce frate prostut am...
- E la loc sigur, spuse el ridicandu-ma pe umarul lui mare.
La dracu...ultima sansa...
- Nu-ti mai fac nimic de mancare...si nimic dulce...NICIODATA! am spus in timp ce atarnam la doi metrii de pamant in bratele lui.
- Gata surioara, sunt cuminte...a spus si m-a lasat cu grija jos!
L-am imbratisat...cu toate ca a stricat un moment perfect si e un nesimtit uneori e doar Emmet...il iubesc pe nebunul meu frate.
- Si eu te iubesc Belly-Willy...da..si nu-i asa ca-mi faci in continuare prajituri...a spus cu glasul unui copilas.
- Bine, am zis razand.
- Serios? a spus privindu-ma cu ochii plini de speranta.
- Normal, doar esti fratele meu preferat!
- O...Bellina, te iubesc...dar sunt singurul tau fratior...
Mi-am dat ochii peste cap si am fugit langa frumosul meu iubit.
- Te iubesc gainusa mea, a spus sarutandu-ma cu pasiune, inainte sa-i pot raspunde.
- As prefera pui, am zambit, culegand pene din parul lui.
- Hey! a strigat Aly cu zambetul pe buze.
- Lasa-i buburuza mea, vino sa-ti pupacesti baiatu', a spus Jazz in timp ce a ridicat-o in brate.
- Imbratisare de grup! a strigat Emmet si toti ne-am imbratisat razand.
- Sunteti ce-i mai buni prieteni din toata lumea!
Le-am spus incercand sa-i cuprind pe toti in bratele mele, prea mici insa.
- Bella si noi te iubim! au spus Alice si Rose cu lacrimi in ochi.
- Da Bella si eu te iubesc...si vrei sa fi, oficial sora mea? a spus Jazz pupandu-ma pe frunte.
Am ras puternic, Jazz e asa un dulce. Nu am putut decat sa-i spun ca sunt mandra sa fiu sora lui si ca-l iubesc...era adevarat, Jesper e un om extraordinar, sensibil, atent...asa de calm, e genul artistului singuratic. Noi fetele cu lacrimi in ochi si baietii miscandu-se incorfontabil ne-am strans in brate.
- Dar pe mine ma iubeste mai mult si doar mie imi face prajituri...a spus Emm gelos.
- Va trebui sa inveti sa imparti bro...de azi avem drepturi egale, spuse Jazz serios. Ei chiar sunt seriosi...
- Nu, Bella e a mea...
- Jumatate, il corecta Jesper.
Fara sa pot spune nimic, ei ma imparteau...mai aveau doar sa traseze cu carioca partea fiecaruia.
- Fata mea e doar a mea, neconditionat si irevocabil, spuse Edward luandu-ma in brate.
Ei...asta nu refuz...
- Gata, stop, haide-ti acum sa facem ceva...ma plictisesc, doar Alice are nevoie de activitate in fiecare clipa.
Restul zilei l-am petrecut ca in copilarie...am jucat carti, baba-oarba...cel mau mult am ras cand Alice, plictisita ca nu ne prinde, ne-a amenintat ca ne va tara cu forta prin toate mall-urile din SUA, atunci toti ne-am ingramadit si chiar certat, care sa fie baba...
Penele le-am lasat la locul lor, camera arata dragut asa. Oricum Charlie si Renne nu vin niciodata pe aici.
Amurgul a vanit pe nesimtite, acum stateam toti imbratisati pe iarba admirand culorile ce pictau cerul...
- E deja tarziu, haide-ti acasa...maine avem scoala, am lipsit deja astazi, spuse Alice din bratele iubitului ei.
Ne-am ridicat cu totii si am plecat, fericiti si zambitori spre casa...
+++++++++++++++++++++++++++++++
Trecusera sase luni de cand eu si Edward suntem impreuna...clipa de clipa, cea mai frumoasa perioada din viata mea...totul era perfect, parintii ne sustineau relatia, prietenii nostrii erau si ei la fel de entuziasti ca si noi si...ne iubeam.
Am hotarat cu totii sa "sarbatorim" aniversarea noastra, am fost in Seattle, intr-un club,iar acum ne indreptam spre casa mea...sa continuam petrecerea, uitandu-ne la un film...
Tot drumul am avut un sentiment ciudat de neliniste...dar Edward m-a strans in bratele lui calde si am lasat totul deoparte, chiar daca teama era prezenta in sufletul meu.
Am ajuns acasa si ne-am ocupat fiecare locurile favorite...Nu incepuse filmul cand telefonul lui Edward a sunat.
- E Esme, spuse uitandu-se la mine si la Rose.
- Da mama. Au trecut cateva secunde, timp in care o cuta i-a aparut intre sprancene.
- Venim acum, a spus si si-a ingropat fata in maini. Telefonul a cazut pe parchet dezmembeandu-se.
- Edward? am intrebat panicata. Nimic. Edward, am spus din nou.
- Rosalie, hai acasa, spuse el ragusit.
- Ce s-a intamplat Edward, mama e bine? intreba ea panicata.
- Da, Esme e bine...
- Si atunci?
- E vorba de Carlisle dracului, misca-te acum, tipa ingerul meu.
O liniste mortuara a cuprins camera, doar pasii grabiti, apoi masina lui Rose s-au auzit.
Edward m-a luat de mana, si un fior teribil mi-a taiat pieptul. Am mers tacuti spre garaj, unde avea motorl, lasandu-i pe ceilalti ingroziti.
- Imi pare rau ca plec asa iubire...dar, a tacut, imbratisandu-ma strans. Nu intelegeam teama si nici lacrimile ce-mi curgeau siroaie pe obraji...il strangeam cu toata forta, dar si asa el s-a eliberat cu usurinta.
- Nu plange iubire, vin inapoi...te iubesc, a spus si m-a sarutat...sarutul era devastator...plin de dor, iubire, dorinta...imi electriza fiecare celula, fiecare nerv...imi transmitea acceasi nervozitate...parea un sarut de...adio...
Ne-am oprit gafaind...
- Te iubesc, am spus privindu-i ochii ce mocneau...doua flacari verzi...
- NOAPTE BUNA INGERULE, IMI PARE RAU, a spus si a pornit motorul. Am incercat sa-i zambesc...dar mi-a iesit ca o grimasa...Ingerul meu a accelerat si doar intr-o secunda a disparut.
M-am intors sa plec in living si am vazut casca lui, jos...
- Casca Edward, am strigat, dar tot ce-am auzit a fost zgomotul facut de motocicleta indepartandu-se...
Inca ametita m-am intors in camera, unde ceilalti vorbeau, asezati in cerc.
- Bella, spuse Alice luandu-ma in bratele ei mici.
- E in ordine, am mintit eu.
Pret de jumatate de ora am stat in dus, apoi mi-am luat pijamalele si am iesit.
Eram aproape de scari, cand un tipat ascutit a rasunat in toata casa...m-am panicat mai tare decat eram deja si am alergat pe scari...
In mijlocul livingului, Alice tipa...plangea in bratele lui Jesper, care la randul lui plangea...Emmet era pe fotoliu, cu lacrimi in ochi, cu telefonul lui Edward, strangandu-l in mana...respiratia mi s-a oprit, picioarele mi-au amortit...si inima a luat-o la goana. Ceva s-a intamplat. Dar ce?
Am deschis gura, sa-i intreb ce se petrece...
- Nu se poate ca Edward sa fi murit, tipa Aly.
O mie de cutite mi-au impuns inima...corpul...mintea. Intreg Universul s-a prabusit...Ingerul meu...Edward...viata mea...nu, nu, nu...nu el...altul, nu el.
- Edwarddddd...am tipat...nuuu, fiorii ce-mi brazdau trupul m-au lasat fara glas...m-am prabusit in intuneric, unde mii de voci urlau, jeleau moartea unui INGER...



------------------------------------------
Edward pov.

Am accelerat motorul, innebunit de griji...era pe de-o parte teama pentru mama, dulcea mea mama, vocea ei mereu calda, ii trada la telefon nervozitatea...si era acolo si grija pentru Bella mea, inima mi se strange gandindu-ma ca am lasat-o acolo...plangand...
Rotile motorului brazdau asfaltul cu o viteza ametitoare...imima imi bubuia in piept, oare ce vrea mama sa ne spuna despre...Carlisle? ma intrebam obsesiv...
Am avut timp doar sa vad, sa o vad...o masina neagra, spre care goneam.
Fiecare gand s-a blocat intr-o secunda...lumea mea s-a oprit...totul, cand am vazut masina de care...urma sa ma izbesc frontal...fara frana...fara timp de reactie...timp doar pentru un ultim gand...TE IUBESC BELLA...
Am simtit imediat impactul, zgomotul asurzitor de metal strivit...mi-am simtit corpul plutind...apoi...am simtit durerea, cea mai crunta durere. Era dominanta, groaznica. Mii de lovituri ma chinuiau...Asta era de fapt moartea? Am murit?
Eram linistit totusi, mai linistit decat am fost vreodata...sufleteste...macar...ingerul meu, fata mea nu era cu mine pe motocicleta...in suferinta si agonia mea, eram fericit...EA traieste, e...in siguranta...ea va supravietui...era ca o rasplata.
Asta era tot ce mai conta, Bella mea isi va putea continua viata...chiar si fara mine.
Ma simteam chiar usurat, macar nu am curmat existenta ei...incet, am renuntat...am incetat sa mai lupt cu durerea care ma coplesea, oricum reusa asta...
Eram pierdut in intuneric...intre mii de stropi reci ce-mi picurau pielea, printre amintiri cu ingerul meu...printre voci disperate, strigate neclare...si durere, aceeasi durere ce ma chinuia, ce isi batea joc de trupul deja infrant de ea...
Eram intr-o lupta inutila, incapabil sa fac ceva...ma agatam cu tot sufletul de amintirile cu...mama, tata, sora mea...fata mea...ei...putrere mea, lumina ochilor mei...nu-i puteam parasi...Dar cu ce putere sa fac asta? Unde era ea ascunsa?

Nu era...nu mai era nimic din Edward Cullen...ma resemnasem...imi asteptam cu disperare sfarsitul, sfarsitul acestui chin, sfarsitul meu...

Capitolul 10
Edward pov.

M-am trezit cu un zambet larg pe buze...ghemotocul meu era si ea la fel de fericita, chiar si cand doarme...e chiar mai frumoasa, cu fecare zi ce trece ma indragostesc tot mai mult de ea...
- Te ador, am soptit asezandu-mi capul pe pieptul ei gol.
Ii ascultam bataile inimii, cel mai dulce sunet, sunetul ce-mi aminteste ca am pentru cine sa exist, ca am un motiv sa respir...sa zambesc, sa fiu fericit. Se potrivea perfect in bratele mele, e ca si cum un pictor de geniu da viata, pe panza sa, unui inger printre asternuturi, ce-l acopera si-i mangaie delicat pielea...asta e Bella mea, Ingerul pe care eu imi odihnesc trupul, fiinta pe care as proteja-o mai presus de propria-mi viata...
Ii admiram corpul perfect cum se misca prin somn, cum parul ei rebel imi gadila gatul...buzele usor umflate, si tenul translucid...totul, toate ma fac sa zambesc.
La dracu cu toate tarfele ce s-au perindat prin patul meu, la dracu cu viata de golan ce-am dus-o pana acum ceva timp...bun-venit FERICIRE...bun-venit viata frumoasa, iubire....Si asa mi-am petrecut minute intregi...stateam cu fata mea in brate mangaindu-i parul, sarutandu-i chipul, mainile, degetele...fiecare parte din ea la care ajungeam, fara sa o deranjez. Abia a rasarit Soarele. Nu imi vine nici acum sa cred ca ea, ca fata mea, a devenit atat de importanta pentru mine, esentiala, pentru ca sunt sigur ca nu mai pot tari fara ea, fara sa-i vad chipul, fara sa-i spun de zeci de ori cat de mult o iubesc...Nu as putea respira, nu as putea exista fara sa nu o iau in brate, sa-i simt caldura, sa adorm fara ea langa mine si sa nu fie mereu langa mine...in siguranta in bratele mele, gata mereu sa-o aline, sa-i mangaie pielea...
Pentru ea am aruncat durerea mortii lui Carlisle intr-un colt al sufletului, am invatat sa traiesc EU cu ea, si sa nu o las sa ma domine ca pana acum, sa traiasca EA prin mine.
Doar Bella imi dicteaza acum viata, sufletul, inima...totul...
O iubesc si o doresc atat de tare incat mi-e teama ca o sa se sperie si o sa fuga de mine, pentru ca ea e mult prea buna pentru unul ca mine, uneori am impresia ca ma port obsesiv, nu stiu cum trebuie sa te comporti cu iubita, sunt doar un invatacel...dar ratiunea imi striga intotdeauna ca e totul ok, ca iubirea ne dicteaza reactiile... ca noi suntem meniti sa fim impreuna...
Gandurile mi-au fost intrerupte de sunetul dulce al rasului fetei mele...radea in somn? Hmm...
- Bella?
- Mmmm...sopti ea.
- Te iubesc, am spus fara sa ma gandesc.
- Si eu puiule, dar vezi ca ai tras toata patura pe tine, da-mi si mie, murmura ea adormita.
Am ras cat de incet am putut, dar tot s-a trezit.
- Edward? intreba ea iritata.
- Am dormit fara patura Bella, nu e frig, caldura era pornita cand am ajuns si era si foc in semineu...ti-e rece acum?
- Da, vreau in pat...se alinta ea, parca ar fi o fetita de trei ani...dar cine sunt eu sa o refuz? M-am ridicat rapid si mi-am tras boxerii pe mine.
- Te duc in pat iubire?
- Da...in brate, spuse ea la fel de alintata.
M-am conformat mai mult decat fericit, si am dus-o, in stilul miresei in dormitor.
Am asteptat sa o las pe pat, apoi mi-am plimbat privirea prin coltul de Rai creat de...Aly, sigur ea amenajase totul. O multitudine de flori impodobeau camera si o imbibau cu arome dulci, delicate...asternuturile patului, albe, de matase, il faceau sa para un nor...mare si pufos. Pe fotoliul din colt erau asezate cu grija mai multe bucatele de matase? dantela? ooo...lenjerie pentru fata mea...am zambit obraznic doar imaginandu-mi-o cum va arata in ele...delicios de sexy...
Pe noptiera era impaturit un biletel alb, m-am intins usor, atent sa nu-mi trezesc fata, si l-am luat...
"Bucurati-va, aici, in locul pe care noi l-am dorit
un Colt de Rai, desavarsit de voi doi si...iubirea nesfarsita ce va
leaga...
Cu drag Alice & Jesper...Rosalie & Emmet..."

Eram de-a dreptul coplesit de gestul lor...suntem norocosi sa-i avem in vietile noastre...fericit si implinit, mi-am strans bratele in jurul Bellei si am inchis ochii...
*********************************

M-am trezit incomodat de sunetul ploii ce biciuia acoperisul...a dracului ploaie. M-am intins lenes si am dat de ceva cald si moale...fata mea.
Ochii mei au gasit-o si nu am putut decat sa zambesc.
Oare cum v-a reactiona cand se v-a trezi, cand v-a fi constienta de seara trecuta,o sa-mi spuna ca e si ea la fel de fericita ca si mine? sau o sa-mi spuna "a fost bine..." daca asta va crede? ce naibii fac?
As putea vorbii cu Emm? Nu...ar rade de mine tot restul vietii...Jesper...hmmm, nu, nici el, e prea absorbit de Alice si cred ca m-ar indemna sa-o duc la shopping...la dracu cu incertitudinile...
Pentru numele lui Dumnezeu! Sunt asa un tampit...totul va fi si mai frumos ca pana acum, imi repetam obsesiv.
M-am ridicat de langa fata mea, nu inainte sa verific ca doarme confortabil, si ca e invelita. Am sarutat-o scurt pe frunte sa am intrat in baie. Dusul nu a reusit sa ma relaxeze, asa cum planuiam, dar stiam cum voi reusi!
In living, am observat de dimineata un pian...urias, negru...minunat. Sper sa fie intr-o stare buna...cel putin asa pare...
Mi-am luat blugii mei favoriti si un tricou din dulap, Alice ne-a adus haine cat pentru o luna, spiridus nebun...am coborat in liniste si m-am asezat pe bancuta din piele neagra.
Aveam nevoie de muzica sa ma calmez, mi-am apasat usor degetele pe clape si am fosr placut surprins de claritatea sunetului. Mi-a fost dor pian, de muzica, aproape am uitat cat de bine ma simt cantand... Am facut o singura melodie din toate refrenele partiturilor ce-mi plac. Dupa un moment melodia s-a transformat in cantecul Bellei, compus de mine in prima zi in care am vazut-o...am stiut de atunci ca ea va face parte din viata mea, si mi-am dorit sa-i compun o melodie, care sa-i ureze bun-venit in viata mea...mi-a iesit un cantec...plin de sentimente...de iubire, speranta, confuzie, teama...de dorinta. M-am pierdut intru-totul in atmosfera pianului...Nu am simtit ca fata mea e langa mine decat cand mi-a mangaiat parul.
- A fost minunat, Edward, sopti ea asezande-se langa mine.
- Iarta-ma ca te-am trezit,am spus inca ametit.
- Ooo, dar imi place, ai putea sa ma trezesti in fiecare dimineata asa, si nu as mai fi deloc lenesa, promit! mi-a zambit si inima mea a batut mai tare, pare foarte entuziasta, fericita? S-a cuibarit langa mine, la pieptul meu, iar eu mi-am ascuns fata in parul ei.
Eram coplesit de atatea intrebari. Oare simte la fel de multa fericire ca si mine? Va disimula doar ca sa nu-mi raneasca sentimentele?
- Edward? imi spuse numele cu o urma de nervozitate in voce, mi-am ridicat privirea din parul ei si am privit-o in ochi.
-Da iubire, am spus si am sarutat-o pe buze, incercand sa zambesc...jalnic, asa sunt.
Nu puteam sa-i spun: Bella, imi fac o mie de ganduri in legatura cu aseara, te-ai simtit bine, cum a fost...
- Edward esti distras, ce-i cu tine puiule? E ceva legat de... Edward...daca am facut ceva gresit...adica...nu...a soptit si ochii i s-au umplut de lacrimi.
O nu...fa ceva idiotule...plange, fata mea plange...La dracu lacrimile ii curgeau pe obraji siroaie, iar eu ma uitam la ea ca un prost...la dracu Edward fa ceva, zi ceva!
- Bella...pui, te rog nu plange! am spus sarutandu-i lacrimile.
- Eu...eu...la dracu! Pentru mine a fost minunat, cea mai frumoasa noapte din viata mea Edward...dar pentru tine...stiu ca nu am experienta fetelor de dinaintea mea, dar...regreti nu-i asa? a spus pe nerasuflate si printre lacrimi.
Cum putea crede ea asta? A fost un vis devenit realitate pentru mine, a fost perfect...trupul ei de zeita tremurand in mainile mele ,felul in care gemea, imi striga numele, felul in care a tremura de placere...atat de sexy...atat de frumoasa...
- Bella, asculta-ma, a fost cel mai minunat lucru din viata mea si nu as schimba asta pentru nimic, intelegi? Nimic in lume. Esti mai importanta pentru mine decat orice, mai mult decat a fost cineva vreodata.
- Nu ma minti? m-a intrebat devenind aceeasi alintata.
- Sigur ca nu prostuto..I-am luat fata in maini si i-am sarutat buzele incet, apoi ea a aprofundat sarutul, asa cum face mereu, si ne-am lasat din nou dusi de val...vroiam mai mult asa ca mi-am mutat mainile pe talia ei lipind-o de mine..am sarutat-o tot mai patimas, tot mai doritor sa-i transmit tot ce simt, fata mea devenea si ea tot mai doritoare...ma saruta, tragandu-ma mai aproape de ea. Ne-am indepartat zambind. Am stat cu fruntea lipita unul de celalalt zambindu-ne, pana ce respiratia ne-a revenit la normal.
- Canti la pian de mult timp?
- De la sase ani, tata mi-a insuflat aceasta pasiune, am spus cu un respect nemarginit in voce.
Bella a zambit privindu-ma duios, simtind melancolia mea.
- Carlisle este "vinovat" si de frumusetea asta din fata mea, spuse chicotind.
- Seman mai mult cu Esme, de la tata am mostenit caracterul...
- Oricum esti cel mai frumos si sexy locatar masculin al Universului, spuse ea suav.
- Stiu ca sunt sexy, prea sexy,am spus mandru.
- Ok Cassanova, spuse razand.
- Acum, daca stau bine sa ma gandes, sunt ocupat domnisoara...merg sa fac dragoste cu cea mai minunata locatara a Universului, am spus si am luat-o rapid pe umar.
- A da? murmura razand.
Am deschis usa dormitorului si am asezat-o pe pat.
M-am urcat lent langa ea, privind-o seducator, printre gene.
- Deci, ce spuneti...am mangaiat-o usor pe sani, coborand pe abdomen...
- Esti un cuceritor incurabil.
- Nu stiu despre ce vorbesti,am spus coborand tot mai jos, strecurand un deget sub bikini ei. Un suspin i-a iesit printre buze.
- Cred ca fetele ce s-au bucurat de...tine...regreta venirea mea aici, chiar esti un zeu in pat, a spus intrand in jocul meu.
- Asa crezi? am soptit, ajungand cu mana in bikini ei...locul meu fericit...
- Ihm...sopti fata mea infierbantata...

Capitolul 9
Edward pov.


Ma simteam ca un copil privat de jucaria lui favorita...un copil capricios, ce-i drept...dar, ne era asa de bine, totul era perfect, doar eu si micuta mea...noi si bula noastra de fericire. Inteleg ca au venit parintii lor, cu ocazia asta am sa-i cunosc si eu oficial, dar ma enerveaza ca odata ce am ajuns acasa...nici urma de ei.
Emm ne-a dat afara din casa, la propriu, si ne-a trimis la dracu'...la o cabana in inima padurii.
- La dracu'...drum tampit si idiot, tipa Bella dupa o ora de condus prin padure. Jeep-ul lui Emm infrunta cu brio obstacolele intalnite in cale...dar nu si nervii soferitei, care e de-a dreptul adorabila.
- Pot conduce eu iubito...am zis inabusindu-mi rasul. Gresit...fata mea mi-a trimis pumnale din priviri, o Bella nervoasa face ravagii.
- Nu mai bine v-ati vedea de treaba dumneavoastra domnule Cullen, vocea ingerului meu parea mai calma...ei, macar am reusit sa o destind...putin.
- Dorintele tale sunt ordine pentru mine.
Atmosfera s-a destins considerabil, si chiar daca era intuneric in scurt timp am ajuns la cabana. Din nou era liniste...nici o lumina in casa, nimic...hmm, asta e ciudat...
- Ok, am inteles, sopti Bella strangandu-ma in brate.
Eu nu...am inteles.
- Ce ai inteles?
Ea si-a dat ochii peste cap si m-a tras spre usa.
A deschis usor si un miros dulce de frezii si trandafiri ne-a intampinat. Cativa pasi...lumina vaga facuta de lemnele din semineu dezvaluia intreg aranjamentul din camera. Petale de trandafir se odihneau pe podea, in fata semineului ne astepta o sticla de sampanie si doua pahare...iar alte petale si luminari dezvaluiau scarile...era o atmosfera de vis. In lumina slaba chipul ingerului meu radia...
- Se pare ca prietenii nostrii ne-au pacalit...sopti fata mea.
- V-a trebuii sa le multumim...pentru tot...
Eram vag constient de tot ce s-a intamplat...plaja, telefonul, drumul...si acum asta! Stai!
- Bella, unde sunt parintii tai? Am intrebat, era prea frumos sa cred ca prietenilor nostrii ne-au pregatit noaptea asta...romantica...
- Departe Edward...foarte departe, acum suntem in sfarsit singuri, pregatiti intru-totul pentru a devenii o singura fiinta...
Eram naucit...la dracu', in sfarsit...gata cu intreruperi!
Chiar daca mi-e greu sa cred, am emotii, picioarele au devenit jeleuri, iar mintea-mi pluteste pe un norisor...M-am intors spre ea si mi-am lipit trupul de al ei.
- TE IUBESC BELLA, TE IUBESC MAI MULT DECAT ORICE PE LUMEA ASTA, i-am soptit la ureche. Un suspin i-a iesit din gat, iar lacrimile au cedat, prelingandu-se pe chipul ce-l iubeam atat de mult.
- ASA CUM TE IUBESC SI EU INGERUL MEU.
I-am sters duios o parte din lacrimi, dupa care am imbratisat-o mai strans, vroiam sa simta si ea intreaga mea iubire. S-a eliberat usor din bratele mele si s-a intins sa ma sarute. Si-a apasat gura suav peste a mea, luand rapid controlul, conducand sarutul, punandu-si mainile in parul meu, stiam ca adora asta, il strangea in incercarea de a ma lipi de ea, mainile mele i-au cuprins ferm talia mica si am dat nastere celui mai profund si dulce sarut. Dupa ce am ramas fara aer, mi-am coborat privirea, uitandu-ma in ochii ei. Citeam numai iubire, adoratie si dorinta...iubirea ei pentru mine, era palpabila acum, albastrul ochilor sai destainuia tot ce cuvintele nu ar putea-o face. Iubirea nu se poate declara prin vorbe, putem doar indica, sugera...dar nu exista alfabetul ce ar putea face posibila o declaratie completa... Cuvintele erau de prisos, stiam amandoi ce vroiam, Aveam nevoie de ea, la fel cum si ea tanja dupa atingerile si sarutarile mele.
Am lasat-o sa-mi dezvaluie drumul spre covorul din fata semineului, nu aveam nevoie nici de pat si nici de sampanie, eram deja imbatati de dorinta ce domina acum trupurile noastre.
- Te iubesc Edward, fa-ma a ta aici, acum...sopti ea sarutandu-mi gatul. Am gemut usor, ca raspuns al cererii ei.
Am sarutat-o incet, dulce si am ingenucheat amandoi in fata focului ce dansa...i-am frant trupul firav pe covorul moale, odihnindu-ma si eu usor deasupra ei. Sarutul deveni din ce in ce mai pasional, mainile mangaindu-i incet, corpul fierbinte, de la fata, pana la picioare, strangandu-i apoi soldurile, tragand-o mai aproape decat as crede ca-i posibil. M-am lasat prada senzatiilor, scotand un geamat violent atunci cand am simtit-o uda, atat de excitata...Si-a mutat sarutarile in dreptul gatului meu, trimitandu-mi fiori de placere in tot corpul si facandu-ma sa vreau mai mult, sa nu mai am rabdare...nici o secunda. Ingerul meua preluat controlul, plimbandu-si degetele fine pe pantalonii, ce ascundeau erectia dureros de excitata a mea.
Am scapat amandoi de haine, in acelasi timp, ramanand complet dezgoliti in fata focului ce modela pielea noastra patata de stropi mici de transpiratie. Fata mea si-a dezgolit trupul oferindu-mi o placere infinita.



Bella pov.

Il doream, cum niciodata nu am mai dorit pe nimeni si nimic altceva in viata. I-am mangaiat, sarutat si iubit trupul demn de un zeu. Edward e visul oricarei femei...dulce, tandru, frumos, inteligent...dar si atat de masculin, intimidant...SEXY...asa e el...si e doar al meu. Am revenit la buzele pline si dulci, apasandu-le ferm. Mana sa se plimbe pe coapele mele, apropiindu-se de miezul meu...l-am acceptat fara ezitare, punandu-mi mainile in parul lui, tragandu-l si mai aproape, nu mai vroiam sa-i dau drumul. Imi dezmierda in continuare trupul, prelungind si mai mult preludiul...eram naucita, inima mea mai avea un pic si sarea din piept, iar plamanii explodau. Se opri o secunda, uitandu-se suav la mine, cum stateam sub el, goala, infierbantata.
- Bella, esti atat de frumoasa, esti a mea, acum si intotdeauna...
- Te vreau acum Edward...te iubesc, am soptit tragandu-l deasupra mea.

Nu mai puteam spune nimic, m-am lasat doar prada senzatiilor unice. A continuat sa ma sarute, mai pasional, mai dornic, si sa-si lipeasca trupul gol da mine. Era mai mult decat un vis, era intruchiparea Raiului. E atat de frumos, chipul lui Edward e intrecut doar de trupul lui gol. La atingerea trupurilor noastre, am inceput sa tremur usor, era prea mult, prea multa dorinta ce ameninta sa evadeze cu fiecare clipa ce trece. Simteam cum fiecare parte a corpurilor noastre devine tot mai excitata. Inimile nostre vibrau la unison dand dovada de o extraordinara compatibilitate. Nu a trecut mult, pana ce l-am simtit in intregime, preludiul luase sfarsit, lasand loc unei noi senzatii...si mai profunda.
Durerea de la inceput a fost si ea prezenta, dar ingerul meu a fost atat de atent, incat a disparut in doar cateva minute. Edward imi mangaia incontinuu sanii, soldurile, trupul meu intru-totul s-a bucurat de atingerea lui, in timp ce ma saruta cu pasiune. Aveam propriul nostru ritm, actul devenind mult mai intens, cu fiecare clipa ce trece.
Vrand parca mai mult, mi-am strans picioarele, inlantuindu-le in jurul soldurilor lui, actul devenind si mai intens decat era deja. Amalgamul de senzatii mi-a condus intreaga fiinta spre culmile cele mai inalte ale placerii, amandoi pierzandu-ne in ritmul pasiunii dezlantuita, si atingand intr-un final impreuna orgasmul.
Satisfacuti, epuizati de dorinta, am stat imbratisati mult timp, goi bucurandu-ne inca unul de altul. Savuram in liniste magia ce ne-a contopit. Edward ma strangea la pieptul lui, sarutandu-mi usor parul si murmurand un cantec necunoscut mie, usor pleoapele mi s-au ingreunat, oboseala coplesindu-ma.
Eram la granita dintre vis si realitate acum. Am facut dragoste cu Edward pentru prima data, daruindu-ma lui cu trup si suflet si a fost...prea frumos...Mi-a aratat prin limbajul trupului ce inseamna sa iubesti cu adevarat pe cineva, a facut dragoste cu mine, incet, suav, avand grija ca fiecare clipa sa fie mai presus decat precedenta. Am fost a lui, el a fost al meu, legatura dintre noi devenind acum si mai puternica decat era deja, indestructibila...si fara cusur...
- Te iubesc, am soptit nefiind sigura daca am spus-o cu voce tare.
- Asa cum te iubesc si eu INGERUL MEU...
Am zambit satisfacuta si m-am cibarit in bratele lui calde.

Hy...

Acum am ajuns si eu acasa, si am intrat sa vad ce e pe aici. Merci Anca, dar sincer nu stiu cui as putea da mai departe "Leapsa"...nu cunosc decat cateva fete, am sa pun totusi o imagine draguta pe blog, desktop'ul meu arata foarte dezordonat-e foarte dezordonat, recunosc-
Merci inca o data...
Si cat despre intrebarea lui Byu...Edward va avea un accident, dar asta nu inseamna ca va murii...va disparea un timp, si se va intoarce diferit...atat iti pot spune...
Capitolul 9...sper sa fie gata in seara asta. Kisses.

Capitolul 8
Edward pov.


O priveam din apa. Era relaxata, isi tinea ochii deschisi si privea albastrul pal ce colora cerul, se bucura de briza, isi savura limonada si tigara ...adierea usoara a vantului ii sufla parul, as putea simtii aroma ei purtata acum spre aerul sarat al oceanului...dulce si sarat.
S-a intors surazand si mi-a intalnit privirea. Chiar daca eram la o distanta de aproximativ douazeci de metrii, stralucirea din ochii ei era coplesitoare, distanta nu o aplana, din contra, o facea sa vibreze, sa ma hipnotizeze. I-am raspuns automat la zambet si am alergat spre ea.
- Sa stii ca fumatul dauneaza grav, dar grav, sanatatii; i-am soptit atingandu-i piciorul de la glezna pana la sold.
- Umm, serios?
A zambit si mi-a mangaiat buzele. A tras un fum lung din tigara apoi a suflat fumul cenusiu spre mine si a inchis lent ochii. Aparent un gest fara semnificatie, valul de fum mi-a oprit respiratia. Nu ideea ca-i toxic sau alte rahaturi de genul acesta...ci gestul in sine, mi s-a parut atat de sexy, felul cum si-a miscat buzele, cum a inchis ochii...cum si-a lins apoi buzele si m-a privit, m-au facut sa-l vad intr-un fel erotic...senzual.
- Da, am soptit fiind inca captiv al ochilor ei.
- Deci, iubitul meu a venit langa mine pentru a-mi prezenta dezavantajele fumatului, si nu pentru a ne bucura impreuna de Soare...a zis prefacandu-se ranita.
I-am luat tigara din mana si am tras un fum, mai lung ca al ei, si am facut exact acelasi lucru pe care l-a facut si ea...era vizibil surprinsa si...tulburata. Am aruncat tigara in scrumiera improvizata, un pahar cu putin suc in el, si m-am asezat pe sezlong langa ea. Spatiul era destul de stramt, dar asta nu ne-a impiedicat in nici-un fel sa ne avantam intr-un maraton de sarutari. Simteam adrenalina curgandu-mi usor prin vene, trupul imi vibra de dorinta. Eram naucit de prezenta ei.
- Edward, a soptit, suntem pe plaja.
Oh la dracu, am devenit brusc constient ca ea e deasupra mea, iar maninile mele sunt pe fundul ei...am deschis ochii si i-am urmat privirea...
In dreapta noastra era un grup de pensionari...care isi strangeau lucrurile si boloboroseau ceva despre decenta si educatie. Iar in stanga... Alice si Jazz, care se sarutau si ei, dar fara alte gesturi insa...si Emmet si Rose care mai aveau putin si faceau sex chiar aici.
- Hei, luati-va o camera! am zis razand, ei pareau sa ma ignore dar stiam ca m-au auzit...Emm nu-si mai plimba mainile pe sanii sor'mii.
- Hai sa plecam draga, ce bine ca am venit fara nepotei...a zis un tip, mosulet mai bine zis, destul de tare ca sa le atraga atentia prietenilor nostrii.

Am petrecut restul zilei fara alte incidente, am facut castele de nisip, am inotat, am jucat volei...ne-am bucurat de aceasta zi minunata.
- Ok, plecam, haideti dragilor,a zis Alice privind-o pe Bella.
- Nuu, mai vreau sa stam...a zis fata mea facand o fata de catelus.
- Fara comentarii, plecam.
Bella era asa de trista, parea...ranita de Aly.
- Mai ramanem noi doi iubito, nu ii lua in seama pe ei, am zis uitandu-ma urat la Alice. Zambea si as putea jura ca i-a facut cu ochiul lui Rose, dar m-a infuriat ca a suparat-o pe fata mea.
- Chiar? Te iubesc multtttt...a zis micuta mea sarindu-mi in brate.
- Si eu te iubesc.
- Hai sa mergem intr-un loc mai retras.
Ne-am imbracat s ne-am luat un prosop cu noi. Ceilalti au plecat chicotind.
Am mers spre nord cam trei sute de metrii apoi am descoperit o carare.
Bella parea ca stie locul asa ca nu m-am impotrivit si am urmat-o.
Am mai mers cam zece minute apoi o plaja desprinsa parca din vis s-a ivit in fata noastra. Erau cateva stanci ce straluceau in lumina apusului asemenea curcubeului spre est, flori mici mulicolore deschideau padurea in fata noastra iar apa patrundea intr-un colt, asigurand locului sunetul facut de ocean in contact cu stancile.
- E minunat, ca in povesti, am spus strangand-o in brate pe micuta mea.
- Da, aici vom incepe o alta pagina a povestii noastre.
Vroiam sa o intreb ce vrea sa spuna, dar m-a sarutat intr-un fel ce ar trebui sa fie ilegal. A coborat pe gat lasand in urma buzelor ei o urma de foc, mi-a lins usor lobul urechii apoi a continuat sa coboare spre pieptul meu. A ajuns la camasa si a inceput sa-i desfaca nasturii, usor, facandu-ma sa-mi doresc sa o rup eu, cat mai repede. A lasat camasa sa cada pe nisip si a continuat sa-mi sarute pieptul dezgolit, in jos, spre abdomen. Nu-mi mai puteam stapanii doranta si am gemut. I-am simtit zambetul, dar a continuat...jos, si mai jos. Isi plimba degetele pe cureaua blugilor mei, dar o dorinta arzatoare m-a cuprins cand mana i-a coborat pe penisul meu dureros de excitat...
- Bella, am gemut eu.
Ea inca imi saruta abdomenul si-mi strangea delicat erectia.
- Umm, da iubitule...
Nu era prima data cand o fata imi facea asta, dar era prima data cand o facea Bella...si era cu siguranta prima data cand simteam cu adevarat dorinta, excitare in forma bruta. Mi-am pus mana peste a ei si am strans oferindu-mi o placere si mai mare.
Geamatul ei denota si dorinta sa.
Am ingenuncheat si eu si mi-am zdrobit buzele de ale ei. Simteam nevoia sa zbier, sa-mi eliberez intreaga pasiune. I-am cuprins fundul in maini. Mainile ei se incolaceau in parul meu tragandu-ma mai aproape...facandu-ma prizonierul ei...

Bella pov.

Mainile lui se plimbau pe trupul meu topindu-ma...
Planuiam ca aici sa ii dau o doza din ceea ce urmeaza...dar lucrurile mi-au scapat de sub control...M-a culcat pe nisip, fara sa intrerupa sarutul. Mana lui a intrat usor sub tricoul ce acum il vroiam departe de trupul meu. Ma mangaia usor, pe abdomen urcand milimetru cu milimetru spre sani. Tremuram...respiratia e inutila, Edward e oxigenul meu. Degetele lui imi atingeau acum lent...mult prea lent, sanii. Un geamat salbatic mi-a scapat...
Clipa in care mana lui mi-a cuprins sanul a oprit timpul in loc...nimic nu mai conta...eram doar eu si el.
- Bella...Bella mea.
Vocea lui era strangulata. Edward era la fel de excitat ca si mine. Am desprins mainile din matasea parului sau si ii mangaiam pielea fierbinte a spatelui. M-am ridicat, impotriva ratiunii ce zbiera sa raman acolo presata de trupul lui. M-a privit ridicand o spranceana, dar intr-o secunda a inteles semnificatia gestului meu.
Am inlaturat tricoul si fara sa-l pierd din ochi...mi-am mangaiat gatul, am coborat printre sani, pe abdomen...pe bata blugilor. In urmatorul momet era si el langa mine, sarutandu-ma.
- As vrea sa fac eu partea asta, daca nu te deranjaza, a spus el muscandu-mi lobul urechii. Un geamat mi-a iesit printre buze.
Tânjeam după mai mult aer, plamanii mei se razbunau pentru privarea dureroasa de aer de pana acum. Şi el răsufla greu, dar a continuat să îmi sărute fiecare centimetru de piele dezgolita. Gâtul, abdomenul, sânii.
Fiecare secunda, fiecare sarut...fiecare geamat... mă făceau să îmi doresc mai mult, să imi eliberez pasiunea...sa zbor.
Când mâinile sale au atins fermoarul blugilor, mi-a căutat privirea, ochii sai mocneau, imi cereau acordul. I-am răspuns şi eu tot din priviri, nu era nevoie de cuvinte.
În timp ce îmi dădea blugii jos a avut grijă picioarele mele să primeasca si ele aceleasi sarutari si tot atatea mangaieri ca si sanii, gatul si mainile. Dorinta pusese stăpânire pe mine. I-am căutat privirea, dorind sa ii arat si lui, sa il fac si pe el partas la fericirea mea. Dar ochii lui de safir erau închişi savurând si el, ca si mine preludiul. Mi-am inchis ochii, am lasat mana sa-mi alunece spre penisul lui, il masam si ii sarutam pieptul. Pantalonii disparusera, amandoi eram doar in costumele de baie. Nu-mi era jena sa-i ating penisul...iubesc orice parte din Edward, iar cand iubesti nu-ti este rusine sa fii feriit si nici sa-l faci fericit pe partenerul tau. Baiatul meu se bucura de placerea pe care i-o ofeream gemand.
Picaturi de transpiratie ii acopereau pielea, gustul sarat al transpiratiei se cambina cu dulceata pielii lui. Era o licoare letala, ce ma otravea cu placere.
Îmi plăcea asta, mă făcea să înnebunesc, sau voi inebunii cu adevarat cand il voi simtii in mine.
Telefonul suna incontinuu de cateva minute, dar il ignoram cu desavarsire. Cand sunetul a devenit enervant m-am ridicat si am raspuns. Era Emmet.
- Vino imediat acasa, au venit mama si tata. Daca nu ajungi in zece minute tata e in stare sa sune la F.B.I. Vocea lui Emm nu era deloc amuzata, deci vorbea serios.
Am inchis si m-am grabit sa ma imbrac. Edward inca mai intreba ce dracu' se intampla.
- Plecam, au venit ai mei si tata e nebun de furie, am spus, iar Edward s-a grabit sa se imbrace.
E de rau, dar foarte rau.

Capitolul 7
Edward pov.



Imi simteam fata lipicioasa si ochii ma dureau. I-am deschis cu greu, dar i-am inchis imediat.Era lumina...soare. Era una din cele 5...poate 6 zile ale anului, cand patura groasa a norilor se deschidea lasand putin loc si pentru cateva raze de lumina...Mi-am afundat fata in matasea fina a pernelor; nu eram inca gata sa fac fata realitatii, mai aveam nevoie de linistea si simplitatea data de clipele langa Bella...Bella mea, dormea linistita. Nu-i puteam vedea chipul dulce, era cu spatele la mine. I-am atins cu varful degetelor umarul si am depus un mic sarut pe gatul ei atat de firav. Simteam nevoie disperata sa-i sarut fiecare particica a trupului, dar nu o puteam trezi...nu dupa seara de cosmar pe care a avut-o. Nu dupa ce a plans cu mine in bratele ei. Totul a revenit in mintea mea, fiecare suspin, fiecare lacrima...toate se derulau cu incetinitorul....
Amintirile s-au transformat in flacarile iadului, ma devorau...ma dureau...Mi-am inabusit suspinele muscand cu toata forta perna. Simteam umezeala din ochi patand suprafata neteda a matasii.
Lacrimile nu le puteam stapanii, veneau pur si simplu. Eliberau intregul adevar. Eliberau iadul.
Ma luptam iarasi cu mine, cu Edward cel slab, el trebuia sa ramana in coltul lui. Nu-si putea arata fata. EU nu imi permit sa fiu invins de EL...pentru mama, pentru Rose, pentru fata mea. Am simtit bratul fin al Bellei mulandu-se pe spatele meu.
- Edward...te rog, ma omoara toate astea...nu suport sa te vad asa iubire.
Imi masa cu blandete pielea dezgolita. Un alt val de lacrimi se luptau sa iasa din ochii mei atat de reci. Nu aveam puterea sa o privesc.
- Edward, sunt aici langa tine...te iubesc, impreuna vom invinge toate piedicile. Iti jur, lasa-ma sa te ajut.
- Iarta-ma Bella. Am soptit cu glsul ragusit. Stiam ca m-a auzit...Am ridicat privirea si i-am vazut chipul ingerului meu brazdat de lacrimi.
Şocul de pe fata ei m-a uimit pentru o secundă, durerea reflectată în ochii ei, respingerea, suferiţa ce i se citea pe fată. Doar atât ştiam să fac, să alung persoanele importante mie la gunoi. Să le ranesc sentimentele. Uram asta la mine, mă uram pe mine însumi. Nu voriam decât liniste si intelegere, dar distrugeam tot ce atingeam. Sufletul meu era un mare nimic, un nimic care dispărea într-un alt nimic. Întunericul din mine scosese la iveala puritatea, nemarginita, a ei. Am tăcut, am lăsat capul în jos, am plâns. Îmi simţeam durerea din inimă cum plânge, cum jeleşte fiecare gând, cum se aruncă în Iad.
I-am simţit mâna pe obrazul meu. Mă privea atât de sincer, atat de profund. Ma privea cu o imensa adoratie. A murmurat un "imi pare rau" ragusit. Durerea ei, de fapt durerea mea, era palpabila, evada din acele simple trei soapte. Zbierau, isi recunosteau victoria. Intreg Universul s-a prabusit peste mine. De ce Bella trebuie sa sufere? E o crima ceea ce i-am facut. Ea nu trebuie sa simta durera, eu sunt cel ce trebuia sa o fereasca de tot ce-i daunator. Dar culmea...eu sunt cel ce o aduce fata in fata cu ea...
Am sters urmele lacrimilor de pe fata. Sunt un nemernic, ma urasc. Nu ar fi trebuit sub nici un chip sa las tristetea sa ma doboare. Carlisle nu si-ar fi dorit asta, daca vreau sa-mi ajut mama, trebuie sa incep mai intai cu mine.
- Bella...iubirea mea, am soptit stergandu-i lacrimile. Iarta-ma...
- Ohh, Edward. Pentru ce naibii iti ceri iertare? Pentru ca iti plangi tatal? Pentru ca faci chestia asta alaturi de mine, iubita ta? Pentru ca mi-ai impartasit si mie framantarile tale, pentru ca iti e prea greu sa duci lupta asta singur? Spune-mi ca-i unul din aceste motive, pentu care iti ceri iertare, si iti jur ca ai o palma asigurata Edward Cullen.
Nu mi-am clintit privirea din ochii ei albastrii nici o secunda. Am asteptat ca furtuna sa se domoleasca, apoi i-am zambit slab.
- Atunci alege-ti obrazul pe care ai sa-l lovesti. Dar s-o faci asa cum trebuie...merit asta si chiar mai mult.
Si-a ingustat ochii si a oftat.
- Edward, intelege un lucru. Eu te iubesc, si printr-un miracol ma iubesti si tu, mi-am dat ochii peste cap, dar ea a continuat. Suntem impreuna, am impartit momente unice...magice, acum a venit clipa sa impartim si suferinta. Nu trebuie sa te simti vinovat fiindca am vorbit, cum altfel ne-am mai numii "cuplu" daca nu ne-am cunoaste...daca nu am impartii atat fericirea, cat si durerea?
Cuvintele ei imi imbratisau inima, ma alinau.
A zâmbit şi şi-a trecut uşor mâna prin părul meu. Am închis ochii, savurând momentul.
Mă simţeam atât de rau, de pierdut, încât orice încercare de a ieşi la suprafaţă era zadarnică. Dar nu mai eram singur, am simtit alinarea, intelegera si implicarea ei profunda. Ea era acolo cu mine...având grija de mine. Ea era iubirea, speranta, fericirea si viata mea...era tot ce mi-as fi putut dorii. Amalgamul de sentimente ma coplesau. Bella mi-a aratat ce inseamna cu adevarat iubirea, ea m-a invatat sa zambesc, sa simt viata pulsand prin fiecare fibra a corpului...mi l-a artat pe adevaratul Edward; capabil sa iubeasca, sa daruiasca...nu sa profite, distruga si sa ia totul in bataie de joc. Inima mea isi cauta perechea clipa de clipa...inainte ca Bella sa vina in Forks, a fost nevoie doar de o privire, sa aflu ca Universul meu are propriul sau Rai: Isabella Swan.
- La ce te gandesti? vocea fetei mele m-a trezit la realitate.
- La tine...la mine si la noi. Iti multumesc Bella, nu stiu ce as fi facut fara tine, fara iubirea ta. I-am sarutat buzele moi. Imi era dor de aroma ei, ma simteam ca si cum nu am mai sarutat-o de o eternitate. Sarutul, ce il vroiam dulce s-a transformat intr-unul extrem. Nu am avut timp să reacţionez. Pur şi simplu si-a infipt degetele in parul meu, punandu-se deasupra mea. I-am simţit nerăbdarea, dar şi eu eram nerăbdătoar...excitat. M-a sărutat, cu la fel de multă pasiune, cu la fel de multă plăcere. Era prea mult, dorinta salbatica de a o face a mea devenise mult prea greu de stapanit. I-am răspuns şi eu la sărut. Sălbatic, violent, plin de dorinţă, dar asta îmi doream.
Am prins-o salbatic de talie şi m-am urcat deasupra ei. Era, poate, unul dintre cele mai sălbatice săruturi ale noastre. Respiraţia nu mai exista. Am coborat cu sarutari pe pielea perfecta a gatului ei, in incercarea de a-mi domoli focul excitarii. Un geamat plin de dorinta i-a iesit printre dinti.
I-am muscat lobul urechii, am lins si am sarutat pielea imbibata cu parfumul ei unic.
- Te iubesc Edward.
Am eliberat geamatul ce am incercat inutil sa-l inabus.
- Bella...i-am intalnit buzele si am sarutat-o violent. Limba mea ii explora gura ca si cum de aceasta clipa imi depinde viata. Depasisem limitele. Mult. Mainile mele ii strangeau coapsa in incercarea de eliberare. Inutil, dorinta domina acum. Nu mai exista ratiune...nu era nimic in afara de iubire si pasiune.
- Bella, Edward v-ati trezit? Ignoram amandoi vocea ce se auzea din hol. Eram prinsi in momentul nostru de intimitate, de daruire.
- Bella. Era Alice, numai ea avea "darul" de a distruge orice moment ce s-ar vrea intim. I-am eliberat buzele fetei mele si m-am trantit pe partea mea de pat oftand.
- Da Alice, ce vrei? Bella se enervase de-a binelea.
- Hai vino jos B., te astept.
- Ok, vin imediat, a zis ea privindu-ma jucus. Sa nu crezi ca scapi asa usor domnule Cullen, ma intorc imediat.
Am ridicat o spranceana la ideea, tentanta, de a continua. Imi simteam ochii grei, o stare de somnolenta m-a cuprins in timp ce asteptam pe fata mea sa iasa de la dus, am inchis ochii. Cick-ul usii m-a facut sa tresar, atipisem in mod sigur.
- Te las sa dormi iubitule. Ai nevoie de un somn bun dupa ziua de ieri, a spus mangaindu-mi fata. Am incuviintat si i-am zambit strengareste. Dupa ce a plecat fata mea, m-am afunat intr-un somn profund.

Bella pov.

Am coborat scarile ametita. Eram inca cu gandul la Edward cand am dat cu ochii de Alice, am privit-o acuzator.
- Numai tu imi puteai strica aceasta dimineata perfecta...
- Eu? Dar ce am facut? a afisat acea fata de catelus.
- Eram atat de aproape...ne sarutam, atat de pasional, iar apoi...ai stricat tu momentul.
Ea m-a privit dezamagita si si-a sters teatral fruntea.
- Atunci nu trebuie decat sa-mi multumesti draga mea...parca stabilisem ca o sa fie ceva special, cu lumanari, flori...si tot tacamul.
Avea dreptate, intr-un fel. In orice caz, in seara asta se va petrece...cu, sau fara decor. Avem nevoie amandoi de asta. Trupurile noastre o cer.
Timp de cateva ore am pregatit pranzul, micul dejun s-a rezumat la o cafea si cateva tigari. Am ales sa fac friptura de porc cu amestec de legume picante, felul de mancare preferat al lui Edward. Alice fabula linistita, eu doar inganam cate un "aha" din cand in cand. Era sa-mi scape tigara din mana cand telefonul a sunat.
Era Esme.
- Alo?
- Buna scumpo, ce faceti? A intrebat cu vocea blanda.
- Buna Esme, pai bine...pregateam pranzul...
- Edward? Este langa tine?
Am simit cum mi se strange inima, oare se intamplase ceva?
- Aaa, nu Esme, doarme. E totul in regula?
- Sigur ca da scumpo, iarta-ma, nu am vrut sa te ingrijorez. Vroiam doar sa vad ce faceti. M-am linistit instantaneu.
- Planuim sa ne bucuram de soare astazi, mergem in La Push, am zis uitandu-ma pe geam ca sa fiu sigura ca inca ne "onoreaza" cu prezenta.
- Da, asa este, Rose vorbea ceva despre asta de dimineata. Apropo Emmet iti transmite pupici. Mi-am dat ochii peste cap...
- Ok, Esme, pai atunci vorbim mai tarziu. Cred ca e gata friptura.
- O zi buna copii.
- Si tie, a revedere.
Am inchis telefonul si am oprit cuptorul. Alice a refuzat categoric o portie, sustinand ca ea tine la silueta, si a plecat la Jazz.
Acum sunt in sfarsit singura cu baiatu' meu.
Când am ajuns sus, am verificat dacă încă mai doarme. Evident, oboseala îşi spunea cuvântul. Edward sufera...ma omoara sa-l vad asa devastat, vulnerabil. Noaptea trecuta si-a pus sufletul pe tava in fata mea, a plans, a suspinat...in bratele mele. M-am mulţumit doar să îl privesc câteva minute, apoi l-am trezit. Are nevoie de energie, i-am pregatit o zi plina.

Capitolul 6 (partea a II-a)
Edward pov.

A trecut o saptamana de cand suntem oficial impreuna. Bella este ratiunea mea, simt ca-mi explodeaza inima de fericire, ca o am langa mine. O fiinta atat de calda, blanda si...perfecta nu-mi poate fi predestinata. Poate Dumnezeu mi-a trimis un inger sa-mi aline viata atat de nenorocita...o viata atat de grea. La ce-mi folosesc banii...faima de sex-simbol, masini si motoare? La nimic...tatal meu a murit, nici macar nu avem un loc unde sa-l plangem, o bucata de marmura gravata cu numele lui...un loc unde sa-i aprind o lumanare si s-o vad cum se stinge usor, usor intr-un rau de lacrimi amare...nimic...nu mi-au mai ramas decat amintirile...atat de dureroase. Odata cu tata caldura caminului nostru s-a stins si ea. Mama e trup si suflet dedicata anchetei...sau a fost pana acum trei zile, cine stie...poate a ajuns la concluzia ca nu mai are rost...vreau sa cred asta si nu faptul ca a...inebunit...
Aseara as putea jura ca vorbea cu cineva, la telefon probabil, fiindca nu am auzit nici o alta voce. Dar nu asta m-a ingrijorat...a spus "Carlisle"...numele tatalui meu...am simtit cum mi se rupe inima...genunchii mi-au cedat si m-am afundat intr-o mare de lacrimi si durere. Nu am avut puterea sa merg in camera ei...am stat intreaga noapte in gaura mea neagra si mi-am blestemat destinul. Mama mea...invinsa de durere, aruncata in mizeria unei vieti imaginare...mama mea...nebuna. Dimineata, am negat totul, dar stralucirea din frumosii ei ochi, ce pana acum au varsat o mare de lacrimi, m-a lovit ca o tornada...ceva nu e in regula...mama nu se simte bine. M-am prefecut ca totu-i, ca de obicei...Poate eu sunt cel cu probleme, nu as judeca-o in veci pe Esme, nu as putea...insa ceva s-a schimbat, simt asta. M-am urnit cu greu din bucatarie si am mers in sanctuarul tatalui meu, biroul sau. Mi-am lasat trupul sa alunece in scaunul maro de piele...si am lasat chinul sa-si dezlantuie furia. Imi plimbam privirea prin camera intesata de carti si diplome cand am observat ca ceva lipseste...lipseau multe carti...
In trei ani, majoritatea noptilor mi le-am petrecut aici...cunosc fiecare particica a biroului cu ochii inchisi. Am iesit hotarat sa vorbesc cu mama. Era in camera ei, studia niste schite probabil.
- Mama, putem vorbi o clipa?
A tresarit cand mi-a auzit vocea dar zambetul ei cald mi-a amintit de vremurile bune ale familiei noastre.
- Sigur puiule, vino langa mine.
Am pasit zambind spre pat, totul e bine, mama pare ok.
- Mama, stii ca...eu mi-am petrecut foarte mult timp... M-am oprit stiind cat rau ii face sa vorbim despre tata.
- Edward, ce vrei sa-mi spui? Te credeam un baiat curajos...
Am privit-o cautand in ochii ei semnele durerii...dar nu am vazut decat aceeasi licarire de dimineata. M-am hotarat sa-i spun, cartile nu dispareau asa, pur si simplu.
- Eu am stat foarte mult timp in biroul tatei, m-am oprit din nou asteptand parca lacrimile ei, dar nu au aparut, ma privea cu acelasi chip senin.
- Mama, unde sunt cartile? Am spus intr-un sfarsit. I-am urmarit cu atentie reactia si am citit confuzie si teama pe chipul ei angelic.
- Fiule, aveam de gand sa va spun la cina. Cartile acelea le-am donat facultatii la care a invatat tatal vostru. A spus toate astea ca o replica ce-a repetat-o mult timp, eram intr-un fel dezamagit, ma simteam pustiit, eu...am luat-o ca pe o profanare a memoriei tatei. Dar sigur, mama a facut ce a crezut de cuviinta. Cu ultimele puteri i-am zambit si am iesit. Nu mai puteam continua discutia asta. Nu acum, e prea mult pentru mine. Am iesit din casa fara o directie anume, nici picaturile reci de ploaie nu ma trezeau din acest cosmar.
..................................................................................
Nu stiu cat timp am stat ghemuit ca o mingie pe pamantul rece. Doar gandul la fata mea mi-a dat puterea de a ma ridica, Bella e singura fiinta ce ma salveaza din infernul in care ma afund, fara ingerul meu nu stiu cum as putea rezista. Mi-am facut un dus fierbinte si m-am imbracat cu primele haine ce le-am gasit. Am alergat pana in garaj, m-am urcat in masina si am accelerat...spre iubirea mea. Pentru ea mi-am sters expresia pierduta de pe chip si am incercat sa afisez una...normala. Stiam ca isi va da seama ca ceva nu-i ok, dar incerc sa nu incarc atmosfera dintre noi cu problemele mele.
Casa fetei mele a devenit topos pentru mine...dar un singur lucru m-a impiedicat sa-mi intalnesc iubita...codul tampit de la poarta. Am sunat-o si ca de obicei glasul ei m-a facut sa uit de toate problemele. Am deschis poarta si am parcat masina. M-am udat putin, ploaia e nelipsita in Forks, dar apoi caldura casei mi-a reaxat muschii.
- Unde s-a ascuns iubita mea?
- In bucatarie Edward! A raspuns fata mea, sigur imi facea ciocolata calda. Clar nu o merit langa mine, ea e asa atenta, iar eu nu fac decat sa profit de bunatatea ei. Nici macar nu i-am adus o floare. Am intrat in bucatarie, iar ea s-a pierdut, ca de obicei. A trebuit sa-mi dreg glasul pentru a trezi-o din reverie.
-Cu siguranta ai sa ma omori intr-o zi, a zis ea sarutandu-mi gatul. Buzele ei m-au facut sa zbor, respiratia dulce a ingerului meu este vitala pentru mine, am devenit dependent, dependent de drogul meu personal...Bella.
- Esti asa prostuta, tu esti mai mult decat frumoasa si ma lauzi pe mine?
- Tu esti cel mai perfect...frumos...inteligent...
- Ba tu...am zis zambind, Bella e asa copil uneori.
- Nu tu...
- Nu...
- Da...
- Amandoi sunteti cei mai perfecti, frumosi si inteligenti...a zis Emm razand in spatele nostru.
- Ce vrei Emm? a intrebat nervoasa fata mea, eu doar radeam de constatarea lui Emm, o sa-i amintesc chestia asta de cate ori voi avea ocazia.
- Mergeti cu mine si Rose in Seattle...nu ca mi-as dori foarte mult, dar vreau sa fiu politicos, a zis el fluturandu-si genele, cred ca incerca s-o imite pe Rose...incredibil...e atat de...Emmet.
- Esti un mare nesimtit...si nu, nu mergem nicaieri...nu-i asa iubitule?
- Cum zici tu iubire.
- Bine...eu v-am invitat...am plecat. O seara buna si aveti grija sa nu devastati casa, a zis el chicotind.
Mi-am dat ochii peste cap si mi-am luat iubita in brate. In sfarsit singuri...
- Unde am ramas?
- Ummm...nu mai stiu, cred ca vroiam sa te sarut...
Si-a apropit buze de ale mele, prelungind momentul, stie cat imi place asta si o face mereu, eram asa aproape de buzele ei...insa am fost intrerupti de un tipat, urmat de o bubuitura. Am alergat spre usa de la intrare, de acolo s-a auzit totul...
- Emmettttt...striga Rosalie.
Era sa lesinam si noi cand i-am vazut...
Rosalie il privea ingrozita pe Emmet, care era intins pe podea...lesinase...
- Rose...a lesinat, a strigat fata mea stapanindu-si rasul. Atunci am ridicat privirea si i-am vazut sor'mii splendoarea de trup acoperit de un costumas minuscul rosu de diavolita... si-a acoperit speriata corpul cu trench-ul ce-l avea descheiat pana acum.
- Nu va mai uitati asa...Bella adu' apa, Edward ajuta-ma sa-l ridic...mi-am scuturat capul, dar inca eram surprins de jocurile lor erotice...
Bella a adus o sticla de apa plata si i-a turnat-o uriasului in cap. Privirea lui a fost de Oscar...si-a sters apa de pe fata si a ranjit la Rose.
- Baby...m-ai facut sa lesin, obraznica mica ce esti.
- Umm...ursuletul meu flamand...m-ai speriat...
- Hai plecati odata, perversilor.
Cei doi amorezi au plecat murmurand...banuiesc ce, venind din partea celor doi...e de inteles. Bella parea foarte concentrata pe ceva anume, nu am intrebat-o nimic...sunt constient ca fata mea are nevoie de intimitate, ii invadez oricum prea mult spatiul cu problemele si prezenta mea. Nu as fi vrut sa-i povestesc nimic, dar fata mea e singura ce vede dincolo de masca...Seara ne-am petrecut-o cum nu am mai facut-o niciodata...am stat unul in bratele celuilalt, i-am impartasit si ei durerea mea...si am plans, mi-am plans viata in bratele ingerului meu.
O simteam si pe ea plangand...pentru mine, cu mine. Ca o fiinta josnica ce sunt am facut-o sa suspine si sa fie partasa la durerea mea. Nu a fost nevoie de cuvinte, linistea era intrerupta doar de sunetul suferintei...atat de puternic, atat de urat.
Usor, usor ochii mi-au secat. Simteam degetele micutei mele mangaindu-mi parul si m-am afundat in somn...