My angel

Capitolul 12 (prima parte)
Bella pov.

Simteam cum, totul se naruie in jurul meu, viata, viitorul, fericirea...mi se scurg printre degete...cu fiecare clipa ce trece se risipeste si palatul de cristal ce-l creasem alaturi de Edward in jurul iubirii noastre...
Il priveam in tacere, cum, sta nemiscat pe patul de spital, si inca nu credeam ca el...ca e baiatu' meu acesta.
Vedeam cum, fiecare clipa ce trece, il seaca...cum viata ii paraseste trupul infrant, conectat la aparate ce-l fortau...ce-l mentineau...
Era asa de doua zile...nu a deschis ochii nici o secunda, nu a reactionat...
Doua zile in care am stat langa el...i-am vorbit, i-am descris tot ceea ce inseamna pentru mine...noptile de pasiune, diminetile in care ma trezeau sarutarile lui, zlele de vis ce mi le-a oferit...totul, de cand a patruns in viata mea si pana in prezent...
Dar el nu-mi raspundea...
Unde e zambetul ironic si jucaus ce-i lumina chipul, acum palid si patat de rani? unde-i scanteia focului verde din ochii sai, acum inchisi? unde-i sunt suvitele de bronz, acum acoperite de bandaje?
- Unde esti tu iubitul meu...mult prea iubitul meu Edward? am soptit cu vocea ragusita.
Cum poate Dumnezeu sa mi-l ia, cum poate fi curmata viata sa? ma intrebam obsesiv...
Aproape de rasarit, oboseala m-a infrant. Am stiut asta din primul moment...stiam pentru ca era o lumina puternica in jurul meu, ceva ce nu vezi niciodata in Forks, si pentru ca Edward imi zambea timid din umbra unui cedru, ce deschidea padurea intunecoasa.
- Edward, am soptit intinzand mana spre el.
Ii vedeam acum fata chinuita, devastata de suferinta la auzul vocii mele. L-am strigat inca o data, dar aceeasi liniste persista...
Usor pasii l-au purtat spre adancul padurii, inlantuindu-ma cu aceeasi privire pustiita. Incet, ochii mei il zareau tot mai greu...tot mai departe, dar abia atunci am resimtit schimbarea...lumina sa preschimbase in intuneric, un intuneric sumbru...Stropi reci ma loveau fara incetare.
- Edward, Edward, unde esti? strigam disperata.
Nimic in schimb, doar tunete asurzitoare.
Am realizat apoi ca plecase luand cu el si lumina...si speranta...lasandu-mi doar intunericul.
M-am prabusit pe pamantul rece si ud, plangeam, imi eliberam durerea...si Cerul, era acolo, cu mine...martor si partas, plangea cu mine...jelea ingerul ratacit in padurea intunecoasa...singuratica si neagra...
Cand am deschis ochii...durerea infinita ce o simteam in vis...era si acum in sufletul meu...
Alte valuri de lacrimi curgeau pe obrajii mei, ochii ma dureau, corpul meu era amortit...doar il priveam si asteptam sa isi revina, sa deschida ochii si sa mergem acasa. Am auzit usa salonului deschizandu-se si o mana calda mi-a mangaiat parul.
- Oh, Edward, sopti Rosalie plangand.
- Hai acasa surioara, spuse Emmet apropiinbu-se de scaunul meu.
- Nu, am soptit.
- Bella, familia Cullen pleaca din Forks...acum, trebuie sa mergem acasa, spuse Emmet plangand si el.
Mintea mea refuza sa asculte, de ce nu inteleg sa ma lase in pace? vreau sa stau aici, cu el...
- Bella s-au intamplat cateva lucruri in astea doua zile, hai te rog afara sa vorbim.
Am intins mana si i-am mangaiat fruntea ingerului meu, apoi bratele puternice ale lui Emmet m-au ridicat din scaun, si m-au purtat spre holul spitalului. Nu simteam nimic, vedeam vag agitatia din jurul nostru, chipurile prietenilor nostrii, cei din Seattle, Tanya, Mike...colegi de scoala...toti ma priveau cu mila cum ma agatam de Emmet pentru sprijin. Nimeni nu spunea nimic, privirile lor transmiteau durerea ascunsa in suflet.
Din multimea adunata si-a facut loc Esme, cu ochii rosii si fata fara nici o expresie...
- Bella, scumpo, spuse ea imbratisandu-ma strans.
- Nu...nu-l, nu mi-l lua Esme, am soptit.
- Nu mai putem amana, e singura lui sansa.
Simteam durerea din glasul ei, dar vorbele ei aveau un alt sens...stiam asta, era ca si cum stia ceva...ceva ce eu, nu...
- Avionul e pregatit, plecam in 30 de minute...imi pare asa de rau Bella, isi lua privirea din ochii mei, Emmet...aveti grija de voi.
Ma uitam la Emmet cum plange...era si el devastat de vesti, ca si mine...
Intelegeam ca totul este spre binele lui Edward, dar...de ce nu ii pot insoti? de ce ma lasa aici singura...de ce?
- Esme...unde?, nu imi face asta, nu voi suporta...te implor Esme, am spus prabusindu-ma pe gresia rece...



Autor pov.

Asa se incheie capitolul numit "POVESTE DE IUBIRE" din viata celor doi frati Swan...
Ea, inconstienta, infranta de atata suferinta, nu si a putut privi Ingerul plecand spre o destinatie...necunoscuta, spre un loc ce-l va schimba...definitiv.
El, puternicul si vesnicul zambaret, plange acum in locul unde iubita sa i-a spus "ADIO, FI FERICIT"...Rosalie il parasise...fara explicatii...fara ezitare...
Se aveau acum doar unul pe altul, iubirea disparuse brusc din vietile lor...

Mai era si familia Cullen care, in ciuda roluli bine jucat...suferea enorm.
Edward, chiar si inconstient fiind, resimtea lipsa ei...martore erau lacrimile ce-i cadeau pe obrajii raniti...
La capul lui plangeau doua femei...
Mama, distrusa de ceea ce i se intamplase fiului ei, chiuita si de durerea fiicei ei...impovarata de decizia ce le va schimba definitiv destinele. Isi cerea iertare, prin lacrimi, si fata de ceea ca le facuse si lui Emmet si Bellei, ii lasase in Forks, fara explicatii, indurerati, chinuiti. Stia ca o vor ura...dar asa e cel mai bine...timpul va decide in locul lor...destinul le va reda, iubirea...
Era si frumoasa Rosalie, langa fratele ei, departe insa de iubitul ei...Alesese sa-l paraseasca, pentru binele lui, isi repeta mental...spera sa o ierte pentru raceala, falsa, cu care il parasise. Insa doar ea stia ca mintise, ea si familia ei...ei, nu...Emmet si Bella fusesera supusi deciziei implacabile de a-i vedea ultima oara, pe cei ce-i credeau a doua familie, familia Cullen...
Mai era acolo si...Carlisle, tatal ce spera sa-si vada fiul in seara accidentului, spera sa le explice motivul pentru care...exista, refuza sa se conidere "in viata", vroia sa afle si copii sai...ceea ce este el. Acum...plangea fara lacrimi...era, cel mai devastat de decizia luata...stia ca, pentru fiul sau nu e o alta sansa de salvare, dar...cum ii poate salva trupul, luandu-i sufletul?
Spera ca Edward sa-l ierte...asa cum au facut-o Esme si Rosalie...spera sa vada si el motivul din spatele deciziei...

Acum, destinele tuturor depind de...transformarea lui Edward...transformarea lui in vampir, de catre tatal sau...tot vampir...