My angel

Capitolul 6 (partea a II-a)
Edward pov.

A trecut o saptamana de cand suntem oficial impreuna. Bella este ratiunea mea, simt ca-mi explodeaza inima de fericire, ca o am langa mine. O fiinta atat de calda, blanda si...perfecta nu-mi poate fi predestinata. Poate Dumnezeu mi-a trimis un inger sa-mi aline viata atat de nenorocita...o viata atat de grea. La ce-mi folosesc banii...faima de sex-simbol, masini si motoare? La nimic...tatal meu a murit, nici macar nu avem un loc unde sa-l plangem, o bucata de marmura gravata cu numele lui...un loc unde sa-i aprind o lumanare si s-o vad cum se stinge usor, usor intr-un rau de lacrimi amare...nimic...nu mi-au mai ramas decat amintirile...atat de dureroase. Odata cu tata caldura caminului nostru s-a stins si ea. Mama e trup si suflet dedicata anchetei...sau a fost pana acum trei zile, cine stie...poate a ajuns la concluzia ca nu mai are rost...vreau sa cred asta si nu faptul ca a...inebunit...
Aseara as putea jura ca vorbea cu cineva, la telefon probabil, fiindca nu am auzit nici o alta voce. Dar nu asta m-a ingrijorat...a spus "Carlisle"...numele tatalui meu...am simtit cum mi se rupe inima...genunchii mi-au cedat si m-am afundat intr-o mare de lacrimi si durere. Nu am avut puterea sa merg in camera ei...am stat intreaga noapte in gaura mea neagra si mi-am blestemat destinul. Mama mea...invinsa de durere, aruncata in mizeria unei vieti imaginare...mama mea...nebuna. Dimineata, am negat totul, dar stralucirea din frumosii ei ochi, ce pana acum au varsat o mare de lacrimi, m-a lovit ca o tornada...ceva nu e in regula...mama nu se simte bine. M-am prefecut ca totu-i, ca de obicei...Poate eu sunt cel cu probleme, nu as judeca-o in veci pe Esme, nu as putea...insa ceva s-a schimbat, simt asta. M-am urnit cu greu din bucatarie si am mers in sanctuarul tatalui meu, biroul sau. Mi-am lasat trupul sa alunece in scaunul maro de piele...si am lasat chinul sa-si dezlantuie furia. Imi plimbam privirea prin camera intesata de carti si diplome cand am observat ca ceva lipseste...lipseau multe carti...
In trei ani, majoritatea noptilor mi le-am petrecut aici...cunosc fiecare particica a biroului cu ochii inchisi. Am iesit hotarat sa vorbesc cu mama. Era in camera ei, studia niste schite probabil.
- Mama, putem vorbi o clipa?
A tresarit cand mi-a auzit vocea dar zambetul ei cald mi-a amintit de vremurile bune ale familiei noastre.
- Sigur puiule, vino langa mine.
Am pasit zambind spre pat, totul e bine, mama pare ok.
- Mama, stii ca...eu mi-am petrecut foarte mult timp... M-am oprit stiind cat rau ii face sa vorbim despre tata.
- Edward, ce vrei sa-mi spui? Te credeam un baiat curajos...
Am privit-o cautand in ochii ei semnele durerii...dar nu am vazut decat aceeasi licarire de dimineata. M-am hotarat sa-i spun, cartile nu dispareau asa, pur si simplu.
- Eu am stat foarte mult timp in biroul tatei, m-am oprit din nou asteptand parca lacrimile ei, dar nu au aparut, ma privea cu acelasi chip senin.
- Mama, unde sunt cartile? Am spus intr-un sfarsit. I-am urmarit cu atentie reactia si am citit confuzie si teama pe chipul ei angelic.
- Fiule, aveam de gand sa va spun la cina. Cartile acelea le-am donat facultatii la care a invatat tatal vostru. A spus toate astea ca o replica ce-a repetat-o mult timp, eram intr-un fel dezamagit, ma simteam pustiit, eu...am luat-o ca pe o profanare a memoriei tatei. Dar sigur, mama a facut ce a crezut de cuviinta. Cu ultimele puteri i-am zambit si am iesit. Nu mai puteam continua discutia asta. Nu acum, e prea mult pentru mine. Am iesit din casa fara o directie anume, nici picaturile reci de ploaie nu ma trezeau din acest cosmar.
..................................................................................
Nu stiu cat timp am stat ghemuit ca o mingie pe pamantul rece. Doar gandul la fata mea mi-a dat puterea de a ma ridica, Bella e singura fiinta ce ma salveaza din infernul in care ma afund, fara ingerul meu nu stiu cum as putea rezista. Mi-am facut un dus fierbinte si m-am imbracat cu primele haine ce le-am gasit. Am alergat pana in garaj, m-am urcat in masina si am accelerat...spre iubirea mea. Pentru ea mi-am sters expresia pierduta de pe chip si am incercat sa afisez una...normala. Stiam ca isi va da seama ca ceva nu-i ok, dar incerc sa nu incarc atmosfera dintre noi cu problemele mele.
Casa fetei mele a devenit topos pentru mine...dar un singur lucru m-a impiedicat sa-mi intalnesc iubita...codul tampit de la poarta. Am sunat-o si ca de obicei glasul ei m-a facut sa uit de toate problemele. Am deschis poarta si am parcat masina. M-am udat putin, ploaia e nelipsita in Forks, dar apoi caldura casei mi-a reaxat muschii.
- Unde s-a ascuns iubita mea?
- In bucatarie Edward! A raspuns fata mea, sigur imi facea ciocolata calda. Clar nu o merit langa mine, ea e asa atenta, iar eu nu fac decat sa profit de bunatatea ei. Nici macar nu i-am adus o floare. Am intrat in bucatarie, iar ea s-a pierdut, ca de obicei. A trebuit sa-mi dreg glasul pentru a trezi-o din reverie.
-Cu siguranta ai sa ma omori intr-o zi, a zis ea sarutandu-mi gatul. Buzele ei m-au facut sa zbor, respiratia dulce a ingerului meu este vitala pentru mine, am devenit dependent, dependent de drogul meu personal...Bella.
- Esti asa prostuta, tu esti mai mult decat frumoasa si ma lauzi pe mine?
- Tu esti cel mai perfect...frumos...inteligent...
- Ba tu...am zis zambind, Bella e asa copil uneori.
- Nu tu...
- Nu...
- Da...
- Amandoi sunteti cei mai perfecti, frumosi si inteligenti...a zis Emm razand in spatele nostru.
- Ce vrei Emm? a intrebat nervoasa fata mea, eu doar radeam de constatarea lui Emm, o sa-i amintesc chestia asta de cate ori voi avea ocazia.
- Mergeti cu mine si Rose in Seattle...nu ca mi-as dori foarte mult, dar vreau sa fiu politicos, a zis el fluturandu-si genele, cred ca incerca s-o imite pe Rose...incredibil...e atat de...Emmet.
- Esti un mare nesimtit...si nu, nu mergem nicaieri...nu-i asa iubitule?
- Cum zici tu iubire.
- Bine...eu v-am invitat...am plecat. O seara buna si aveti grija sa nu devastati casa, a zis el chicotind.
Mi-am dat ochii peste cap si mi-am luat iubita in brate. In sfarsit singuri...
- Unde am ramas?
- Ummm...nu mai stiu, cred ca vroiam sa te sarut...
Si-a apropit buze de ale mele, prelungind momentul, stie cat imi place asta si o face mereu, eram asa aproape de buzele ei...insa am fost intrerupti de un tipat, urmat de o bubuitura. Am alergat spre usa de la intrare, de acolo s-a auzit totul...
- Emmettttt...striga Rosalie.
Era sa lesinam si noi cand i-am vazut...
Rosalie il privea ingrozita pe Emmet, care era intins pe podea...lesinase...
- Rose...a lesinat, a strigat fata mea stapanindu-si rasul. Atunci am ridicat privirea si i-am vazut sor'mii splendoarea de trup acoperit de un costumas minuscul rosu de diavolita... si-a acoperit speriata corpul cu trench-ul ce-l avea descheiat pana acum.
- Nu va mai uitati asa...Bella adu' apa, Edward ajuta-ma sa-l ridic...mi-am scuturat capul, dar inca eram surprins de jocurile lor erotice...
Bella a adus o sticla de apa plata si i-a turnat-o uriasului in cap. Privirea lui a fost de Oscar...si-a sters apa de pe fata si a ranjit la Rose.
- Baby...m-ai facut sa lesin, obraznica mica ce esti.
- Umm...ursuletul meu flamand...m-ai speriat...
- Hai plecati odata, perversilor.
Cei doi amorezi au plecat murmurand...banuiesc ce, venind din partea celor doi...e de inteles. Bella parea foarte concentrata pe ceva anume, nu am intrebat-o nimic...sunt constient ca fata mea are nevoie de intimitate, ii invadez oricum prea mult spatiul cu problemele si prezenta mea. Nu as fi vrut sa-i povestesc nimic, dar fata mea e singura ce vede dincolo de masca...Seara ne-am petrecut-o cum nu am mai facut-o niciodata...am stat unul in bratele celuilalt, i-am impartasit si ei durerea mea...si am plans, mi-am plans viata in bratele ingerului meu.
O simteam si pe ea plangand...pentru mine, cu mine. Ca o fiinta josnica ce sunt am facut-o sa suspine si sa fie partasa la durerea mea. Nu a fost nevoie de cuvinte, linistea era intrerupta doar de sunetul suferintei...atat de puternic, atat de urat.
Usor, usor ochii mi-au secat. Simteam degetele micutei mele mangaindu-mi parul si m-am afundat in somn...