My angel

Povestea mea...si a lui Alex...

Zodia: fecioara

Aş vrea: sa pot sterge toata suferinta si durerea cu un zambet...

Păstrez: amintirea primului sarut.

Mi-aş fi dorit: sa pot zbura.

Nu-mi place: sa fiu mintita, mai ales de persoanele importante din viata mea.

Mă tem: de moarte.

Aud: sunetul facut de ploaie.

Îmi pare rău: când supăr pe cineva, cand imi descarc furia pe persoane nevinovate...

Îmi place: sa stau pe intuneric si sa-mi las mintea sa exploreze...

Nu sunt: atat de rece pe cat par.

Dansez: nu...

Niciodată: sa nu urci pe motor fara casca si echipament special.

Par: greu de multumit si aroganta...uneori.

Plâng: des, mai mereu.

Nu-s întotdeauna: atenta la detalii...esentiale uneori.

Nu-mi place de mine: când resping lumea exterioara dormitorului meu.

Sunt confuză: când cineva ma priveste insistent.

Am nevoie: sa inteleg ca totul are un rost, ca viata ne ridica si ne coboara...

Ar trebui: să gandesc pozitiv.

Dacă eram un anotimp eram: vara.

Dacă eram o lună, eram: august...

Dacă eram o zi a săptămânii, eram: duminica...

Dacă eram un animal marin, eram: delfin, sunt atat de inteligenti.

Dacă eram un animal de uscat, eram: o caprioara.

Dacă eram o virtute, eram: modestia.

Dacă eram o planetă, eram: Pluto...e departe...si rece.

Dacă eram un lichid, eram: o lacrima, pe obrazul unui Inger.

Dacă eram o piatră, eram: jad.

Dacă eram un metal, eram: aur.

Dacă eram o pasăre, eram: acvila.

Dacă eram o plantă, eram: trandafirul.

Dacă eram o stare a vremii, eram: ploaia.

Dacă eram un instrument, eram: pianul.

Dacă eram un sentiment, eram: iubirea.

Dacă eram un sunet, eram: sunetul valurilor sparte la mal.

Dacă eram un cântec, eram: 'Te puedo escuchar', Anahi.

Dacă eram un film, eram: 'Twilight'...dar si 'A walk to remember'...

Dacă eram un serial, eram: 'Tehnici esentiale de supravietuire', daca e serial...

Dacă eram un oraş, eram: Tokyo

Dacă eram un gust, eram: dulce-amar.

Dacă eram o aromă, eram: cea de vanilie.

Dacă eram o culoare, eram: negru...e atat de elegant...

Dacă eram o parte a corpului, eram: ochii.

Dacă eram un personaj de desene animate, eram: Dexter.

Dacă eram o formă, eram: cerc.

Dacă eram un numar, eram: 3.

Dacă eram o maşină, eram: prefer motocicletele dar, Golf GTI, e ok.

Dacă eram o haină, eram: o rochie de in...alba.

Nu am primit de la nimeni leapsa, dar e o chestie super...am scris pentru a va arata o parte din personalitatea mea...
Acum va scriu povestea mea de iubire cu Ingerul meu...

Aveam 15 ani...o pustoaica plina de energie, pasionata de motoare, viteza...imi placeau serile cand se strangeau toti prietenii in fata blocului si vorbeam despre...orice...De obicei baietii veneau cu motoarele si noi, fetele animam serile cu tinute sexy si rasete...
Intr-o seara, un amic a venit cu alti doi baieti, i-a prezentat ca fiind frati, Alex si Mihai. Alex avea 17 ani, iar Mihai 19...mi s-au parut de treaba... In fine, au urmat alte seri, Mihai a adus-o pe iubita lui...si Alex nu mai venea, eram ciudat de nervoasa, nu stiam atunci de ce. Cand mi-am facut curaj sa intreb ce e cu el de nu vine, Mihai a spus "Ei...nu poate neglija pe nici una dintre cele...doua, sau trei iubite"...m-am blocat, doar am inganat un "oh" si am ramas tacuta...era ciudat, ma simteam dezamagita, cand l-am vazut prima oara parea plictisit si atent...atent la detalii, studia in amanunt totul, si de cateva ori l-am surprins fixandu-ma cu privirea minute intregi...eram flatata, stiam ca e frumos, al dracu' de frumos...dar trei, adica...totusi. Alex era inalt, suplu, avea corpul bine lucrat, nu pachetele de muschi, dar suficient, parul negru si cret, fata fina...si ochii...oh ochii...verzi, o nuanta minunata, verde crud. Arata minunat, el brunet, cu ochii aceia, visul oricarei femei...visul meu in orice caz.
Au urmat seri in care venea, ne tatonam reciproc pana cand mi-a spus, "auzi Oana, fara sa lungim ceva ce va avea cu siguranta acelasi rezultat, vrei sa iesi cu mine"...oau, am ramas fara cuvinte, "unde", i-am spus..."pai, ma gandeam la o plimbare...", "fara motor" spuneau prietenii nostri dandu-si coate. Eu il priveam sperand sa inteleg daca totul chiar se intampla, el a zambit si m-a luat de mana...de atunci, asa au fost trei ani...de vis, ne iubeam mult, la inceput eram geloasa pe fetele ce i se ofereau pe tava, dar...cu timpul am inteles ca pe el nu-l interesau...deloc, ma iubea...mult.
Un an ne intalneam ori pe la mine, ori la el, dar apoi s-a mutat la mine acasa, oricum eu stateam singura, intr-un apartament mare. Parintii nostri ne-au sustinut atat moral, cat si financiar. Atunci mi-am si inceput viata sexuala, el a fost primul barbat din viata mea. Singurul.
La 18 ani, Alex a primit de la parinti (si ai mei si ai lui) o motocicleta Kawasaki Ninja, era minunata, verde cu negru...a indragit-o mult. Totul era perfect...mergeam la munte,la mare...eram tot timpul impreuna.
In iulie, anul trecut am fost la mare...Era o seara calda, el era obosit, nu drumul era cauza, din cate imi povestise el manevrarea unui motor necesita multa concentrare si incordare, am ajuns in fata casei si i-am zis sa intram. Dar a refuzat, avea cateva cadouri pentru parintii lui si se simtea vinovat ca nu petrecea suficient timp cu ei. Atunci un sentiment ciudat m-a cuprins…era teama, nesiguranta…groaza, stiam ca ma port prosteste, si i-am zambit, nu vroiam sa creada ca sunt atat de paranoica. A pornit motorul si un fior mi-a taiat pieptul. Zambetul de “noapte buna” mi-a iesit ca o grimasa…m-a sarutat si mi-a spus “Te iubesc”, i-am raspuns si eu mecanic, eram prea tulburata…apoi a spus: “Noapte bună îngerule. Îmi pare rău…” si a accelerat…fara sa-si puna casca insa…am strigat “Casca Alex…” dar nu am auzit decat motorul indepartandu-se. Am intrat in casa incercand sa imi revin, eram singura, deci nu aveam cui sa-i impartasesc acel sentiment. Mi-am facut un dus scurt si eram gata de somn…apoi a urmat un telefon…Alex avusese un accident…cazuse… era in coma profunda. Fratele lui a venit si m-a luat la spital...eu, eram in stare de soc...
Au urmat 2 zile de agonie, apoi…s-a intors in Rai. Invinuit de accident a fost...el, dar nu cred ca un proprietar de Bmw, beat, dar cu bani...era prea lucid cand l-a lovit in plin...asta e, coruptia din Romania, o mita consistenta pentru o viata.
L-am iubit si il iubesc mai presus de orice. Apropiatii mei o numesc “iubire bonlava” dar e oare bonlava iubirea pentru un Inger? Pentru singura fiinta ce mi-a fost alaturi in orice moment? Pentru cel ce imi aducea cate o floare…cel ce nu m-a jignit nici in gluma? Nu…eu nu cred ca e…e ai mult ceva ce am nevoie, nu as fi capabila sa ma trezesc dimineata fara sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a trimis un inger…chiar si pentru trei ani doar. Mi-a lasat amintirile totusi…un lucru bun intr-un abis negru…
Si da…viata e o tarfa de ultima speta, cu care ai de ales insa…Poti folosi, ori nu prezervativ. Eu am ales sa nu-l folosesc…si iata rasplata ei. Scuzati-mi cuvintele…dar asa consider eu rahatul asta numit “VIATA”…
A trecut aproape un an de atunci…un an de suferinta, durere… eram doar eu si durerea mea. Nu am trecut nici acum peste asta, rana mea e inca vie, sangereaza si e departe de a sa vindeca. In acest timp m-am izolat, nu am facut nimic, doar am scris "My angel", am vazut ca-mi place...si am de gand sa mai scriu inca un fic...
Sper ca nu v-am plictisit...