My angel

Capitolul 7
Edward pov.



Imi simteam fata lipicioasa si ochii ma dureau. I-am deschis cu greu, dar i-am inchis imediat.Era lumina...soare. Era una din cele 5...poate 6 zile ale anului, cand patura groasa a norilor se deschidea lasand putin loc si pentru cateva raze de lumina...Mi-am afundat fata in matasea fina a pernelor; nu eram inca gata sa fac fata realitatii, mai aveam nevoie de linistea si simplitatea data de clipele langa Bella...Bella mea, dormea linistita. Nu-i puteam vedea chipul dulce, era cu spatele la mine. I-am atins cu varful degetelor umarul si am depus un mic sarut pe gatul ei atat de firav. Simteam nevoie disperata sa-i sarut fiecare particica a trupului, dar nu o puteam trezi...nu dupa seara de cosmar pe care a avut-o. Nu dupa ce a plans cu mine in bratele ei. Totul a revenit in mintea mea, fiecare suspin, fiecare lacrima...toate se derulau cu incetinitorul....
Amintirile s-au transformat in flacarile iadului, ma devorau...ma dureau...Mi-am inabusit suspinele muscand cu toata forta perna. Simteam umezeala din ochi patand suprafata neteda a matasii.
Lacrimile nu le puteam stapanii, veneau pur si simplu. Eliberau intregul adevar. Eliberau iadul.
Ma luptam iarasi cu mine, cu Edward cel slab, el trebuia sa ramana in coltul lui. Nu-si putea arata fata. EU nu imi permit sa fiu invins de EL...pentru mama, pentru Rose, pentru fata mea. Am simtit bratul fin al Bellei mulandu-se pe spatele meu.
- Edward...te rog, ma omoara toate astea...nu suport sa te vad asa iubire.
Imi masa cu blandete pielea dezgolita. Un alt val de lacrimi se luptau sa iasa din ochii mei atat de reci. Nu aveam puterea sa o privesc.
- Edward, sunt aici langa tine...te iubesc, impreuna vom invinge toate piedicile. Iti jur, lasa-ma sa te ajut.
- Iarta-ma Bella. Am soptit cu glsul ragusit. Stiam ca m-a auzit...Am ridicat privirea si i-am vazut chipul ingerului meu brazdat de lacrimi.
Şocul de pe fata ei m-a uimit pentru o secundă, durerea reflectată în ochii ei, respingerea, suferiţa ce i se citea pe fată. Doar atât ştiam să fac, să alung persoanele importante mie la gunoi. Să le ranesc sentimentele. Uram asta la mine, mă uram pe mine însumi. Nu voriam decât liniste si intelegere, dar distrugeam tot ce atingeam. Sufletul meu era un mare nimic, un nimic care dispărea într-un alt nimic. Întunericul din mine scosese la iveala puritatea, nemarginita, a ei. Am tăcut, am lăsat capul în jos, am plâns. Îmi simţeam durerea din inimă cum plânge, cum jeleşte fiecare gând, cum se aruncă în Iad.
I-am simţit mâna pe obrazul meu. Mă privea atât de sincer, atat de profund. Ma privea cu o imensa adoratie. A murmurat un "imi pare rau" ragusit. Durerea ei, de fapt durerea mea, era palpabila, evada din acele simple trei soapte. Zbierau, isi recunosteau victoria. Intreg Universul s-a prabusit peste mine. De ce Bella trebuie sa sufere? E o crima ceea ce i-am facut. Ea nu trebuie sa simta durera, eu sunt cel ce trebuia sa o fereasca de tot ce-i daunator. Dar culmea...eu sunt cel ce o aduce fata in fata cu ea...
Am sters urmele lacrimilor de pe fata. Sunt un nemernic, ma urasc. Nu ar fi trebuit sub nici un chip sa las tristetea sa ma doboare. Carlisle nu si-ar fi dorit asta, daca vreau sa-mi ajut mama, trebuie sa incep mai intai cu mine.
- Bella...iubirea mea, am soptit stergandu-i lacrimile. Iarta-ma...
- Ohh, Edward. Pentru ce naibii iti ceri iertare? Pentru ca iti plangi tatal? Pentru ca faci chestia asta alaturi de mine, iubita ta? Pentru ca mi-ai impartasit si mie framantarile tale, pentru ca iti e prea greu sa duci lupta asta singur? Spune-mi ca-i unul din aceste motive, pentu care iti ceri iertare, si iti jur ca ai o palma asigurata Edward Cullen.
Nu mi-am clintit privirea din ochii ei albastrii nici o secunda. Am asteptat ca furtuna sa se domoleasca, apoi i-am zambit slab.
- Atunci alege-ti obrazul pe care ai sa-l lovesti. Dar s-o faci asa cum trebuie...merit asta si chiar mai mult.
Si-a ingustat ochii si a oftat.
- Edward, intelege un lucru. Eu te iubesc, si printr-un miracol ma iubesti si tu, mi-am dat ochii peste cap, dar ea a continuat. Suntem impreuna, am impartit momente unice...magice, acum a venit clipa sa impartim si suferinta. Nu trebuie sa te simti vinovat fiindca am vorbit, cum altfel ne-am mai numii "cuplu" daca nu ne-am cunoaste...daca nu am impartii atat fericirea, cat si durerea?
Cuvintele ei imi imbratisau inima, ma alinau.
A zâmbit şi şi-a trecut uşor mâna prin părul meu. Am închis ochii, savurând momentul.
Mă simţeam atât de rau, de pierdut, încât orice încercare de a ieşi la suprafaţă era zadarnică. Dar nu mai eram singur, am simtit alinarea, intelegera si implicarea ei profunda. Ea era acolo cu mine...având grija de mine. Ea era iubirea, speranta, fericirea si viata mea...era tot ce mi-as fi putut dorii. Amalgamul de sentimente ma coplesau. Bella mi-a aratat ce inseamna cu adevarat iubirea, ea m-a invatat sa zambesc, sa simt viata pulsand prin fiecare fibra a corpului...mi l-a artat pe adevaratul Edward; capabil sa iubeasca, sa daruiasca...nu sa profite, distruga si sa ia totul in bataie de joc. Inima mea isi cauta perechea clipa de clipa...inainte ca Bella sa vina in Forks, a fost nevoie doar de o privire, sa aflu ca Universul meu are propriul sau Rai: Isabella Swan.
- La ce te gandesti? vocea fetei mele m-a trezit la realitate.
- La tine...la mine si la noi. Iti multumesc Bella, nu stiu ce as fi facut fara tine, fara iubirea ta. I-am sarutat buzele moi. Imi era dor de aroma ei, ma simteam ca si cum nu am mai sarutat-o de o eternitate. Sarutul, ce il vroiam dulce s-a transformat intr-unul extrem. Nu am avut timp să reacţionez. Pur şi simplu si-a infipt degetele in parul meu, punandu-se deasupra mea. I-am simţit nerăbdarea, dar şi eu eram nerăbdătoar...excitat. M-a sărutat, cu la fel de multă pasiune, cu la fel de multă plăcere. Era prea mult, dorinta salbatica de a o face a mea devenise mult prea greu de stapanit. I-am răspuns şi eu la sărut. Sălbatic, violent, plin de dorinţă, dar asta îmi doream.
Am prins-o salbatic de talie şi m-am urcat deasupra ei. Era, poate, unul dintre cele mai sălbatice săruturi ale noastre. Respiraţia nu mai exista. Am coborat cu sarutari pe pielea perfecta a gatului ei, in incercarea de a-mi domoli focul excitarii. Un geamat plin de dorinta i-a iesit printre dinti.
I-am muscat lobul urechii, am lins si am sarutat pielea imbibata cu parfumul ei unic.
- Te iubesc Edward.
Am eliberat geamatul ce am incercat inutil sa-l inabus.
- Bella...i-am intalnit buzele si am sarutat-o violent. Limba mea ii explora gura ca si cum de aceasta clipa imi depinde viata. Depasisem limitele. Mult. Mainile mele ii strangeau coapsa in incercarea de eliberare. Inutil, dorinta domina acum. Nu mai exista ratiune...nu era nimic in afara de iubire si pasiune.
- Bella, Edward v-ati trezit? Ignoram amandoi vocea ce se auzea din hol. Eram prinsi in momentul nostru de intimitate, de daruire.
- Bella. Era Alice, numai ea avea "darul" de a distruge orice moment ce s-ar vrea intim. I-am eliberat buzele fetei mele si m-am trantit pe partea mea de pat oftand.
- Da Alice, ce vrei? Bella se enervase de-a binelea.
- Hai vino jos B., te astept.
- Ok, vin imediat, a zis ea privindu-ma jucus. Sa nu crezi ca scapi asa usor domnule Cullen, ma intorc imediat.
Am ridicat o spranceana la ideea, tentanta, de a continua. Imi simteam ochii grei, o stare de somnolenta m-a cuprins in timp ce asteptam pe fata mea sa iasa de la dus, am inchis ochii. Cick-ul usii m-a facut sa tresar, atipisem in mod sigur.
- Te las sa dormi iubitule. Ai nevoie de un somn bun dupa ziua de ieri, a spus mangaindu-mi fata. Am incuviintat si i-am zambit strengareste. Dupa ce a plecat fata mea, m-am afunat intr-un somn profund.

Bella pov.

Am coborat scarile ametita. Eram inca cu gandul la Edward cand am dat cu ochii de Alice, am privit-o acuzator.
- Numai tu imi puteai strica aceasta dimineata perfecta...
- Eu? Dar ce am facut? a afisat acea fata de catelus.
- Eram atat de aproape...ne sarutam, atat de pasional, iar apoi...ai stricat tu momentul.
Ea m-a privit dezamagita si si-a sters teatral fruntea.
- Atunci nu trebuie decat sa-mi multumesti draga mea...parca stabilisem ca o sa fie ceva special, cu lumanari, flori...si tot tacamul.
Avea dreptate, intr-un fel. In orice caz, in seara asta se va petrece...cu, sau fara decor. Avem nevoie amandoi de asta. Trupurile noastre o cer.
Timp de cateva ore am pregatit pranzul, micul dejun s-a rezumat la o cafea si cateva tigari. Am ales sa fac friptura de porc cu amestec de legume picante, felul de mancare preferat al lui Edward. Alice fabula linistita, eu doar inganam cate un "aha" din cand in cand. Era sa-mi scape tigara din mana cand telefonul a sunat.
Era Esme.
- Alo?
- Buna scumpo, ce faceti? A intrebat cu vocea blanda.
- Buna Esme, pai bine...pregateam pranzul...
- Edward? Este langa tine?
Am simit cum mi se strange inima, oare se intamplase ceva?
- Aaa, nu Esme, doarme. E totul in regula?
- Sigur ca da scumpo, iarta-ma, nu am vrut sa te ingrijorez. Vroiam doar sa vad ce faceti. M-am linistit instantaneu.
- Planuim sa ne bucuram de soare astazi, mergem in La Push, am zis uitandu-ma pe geam ca sa fiu sigura ca inca ne "onoreaza" cu prezenta.
- Da, asa este, Rose vorbea ceva despre asta de dimineata. Apropo Emmet iti transmite pupici. Mi-am dat ochii peste cap...
- Ok, Esme, pai atunci vorbim mai tarziu. Cred ca e gata friptura.
- O zi buna copii.
- Si tie, a revedere.
Am inchis telefonul si am oprit cuptorul. Alice a refuzat categoric o portie, sustinand ca ea tine la silueta, si a plecat la Jazz.
Acum sunt in sfarsit singura cu baiatu' meu.
Când am ajuns sus, am verificat dacă încă mai doarme. Evident, oboseala îşi spunea cuvântul. Edward sufera...ma omoara sa-l vad asa devastat, vulnerabil. Noaptea trecuta si-a pus sufletul pe tava in fata mea, a plans, a suspinat...in bratele mele. M-am mulţumit doar să îl privesc câteva minute, apoi l-am trezit. Are nevoie de energie, i-am pregatit o zi plina.