My angel

Capitolul 11
Bella pov.


- Preda-te Cullen, am strigat sigura pe mine, aveam in mana ultima perna intreaga.
- Niciodata, spuse el fugind spre usa de la iesire.
- Nu e voie pe afara, am spus calculandu-mi in minte sansele de a-l gasi pe afara.
Am fugit dupa el cam zece minute de jur imprejurul jeepului, dar am fost intrerupti de zgomotul facut de doua...cred, motoare si tipetele lui Rose???
In secunda urmatoare pe peluza casei au aparut motorul lui Jazz si un atv, cu Emm foarte zambitor si..o Rosalie, hmm, ciufulita...prietenii nostrii au coborat si s-au uitat la noi ca la doi colvni...nu a durat mai mult de o clipa si linistea padurii a fost zguduita de rasul lui Emmet, urmat de ceilalti.
- Noi am trimis aici doi indragostiti...si...ce gasim? Doua...gaini? reusi Alice sa spuna printre hohote de ras.
Mi-am simtit brusc obrajii arzand, m-am uitat scurt la Edward...plin de fulgi, cred ca are si in boxeri, ca doar asta poarta, si apoi...la mine...parul era alb aproape, cred ca am tot atatea pene cat par, si lenjeria roz era si ea la fel de...plina de fulgi...
- Hmm...buna...ce faceti? spuse baiatu' meu scuturandu-si penele.
- Am venit sa adunam ouale...Emm radea si mai tare.
- Nesimtitule, am spus enervata.
- A vorbit gaina!!! Si are vocea sor'mii.
- Emmet lasa-i in pace, spuse Rose, si sunt suparata pe tine, sa stii... Emm s-a linistit si a fugit langa ea.
- De ce baby? intreba el serios, a si uitat de noi...
- Mi-am rupt o unghie, si parul...se planse ea.
- Ooo...lasa ca pupa ursuletul tau si creste, acum hai sa prindem gainile, si se napustii spre mine...
Nuuuu...Edward...am strigat mental si am fugit...
- Sa nu indraznesti Emmet...altfel...altfel Domnul Prajitura va suferii consecintele. Domnul Prajitura e ursuletul lui, doarme, vorbeste si se joaca mereu cu el...chiar il iubeste...ce frate prostut am...
- E la loc sigur, spuse el ridicandu-ma pe umarul lui mare.
La dracu...ultima sansa...
- Nu-ti mai fac nimic de mancare...si nimic dulce...NICIODATA! am spus in timp ce atarnam la doi metrii de pamant in bratele lui.
- Gata surioara, sunt cuminte...a spus si m-a lasat cu grija jos!
L-am imbratisat...cu toate ca a stricat un moment perfect si e un nesimtit uneori e doar Emmet...il iubesc pe nebunul meu frate.
- Si eu te iubesc Belly-Willy...da..si nu-i asa ca-mi faci in continuare prajituri...a spus cu glasul unui copilas.
- Bine, am zis razand.
- Serios? a spus privindu-ma cu ochii plini de speranta.
- Normal, doar esti fratele meu preferat!
- O...Bellina, te iubesc...dar sunt singurul tau fratior...
Mi-am dat ochii peste cap si am fugit langa frumosul meu iubit.
- Te iubesc gainusa mea, a spus sarutandu-ma cu pasiune, inainte sa-i pot raspunde.
- As prefera pui, am zambit, culegand pene din parul lui.
- Hey! a strigat Aly cu zambetul pe buze.
- Lasa-i buburuza mea, vino sa-ti pupacesti baiatu', a spus Jazz in timp ce a ridicat-o in brate.
- Imbratisare de grup! a strigat Emmet si toti ne-am imbratisat razand.
- Sunteti ce-i mai buni prieteni din toata lumea!
Le-am spus incercand sa-i cuprind pe toti in bratele mele, prea mici insa.
- Bella si noi te iubim! au spus Alice si Rose cu lacrimi in ochi.
- Da Bella si eu te iubesc...si vrei sa fi, oficial sora mea? a spus Jazz pupandu-ma pe frunte.
Am ras puternic, Jazz e asa un dulce. Nu am putut decat sa-i spun ca sunt mandra sa fiu sora lui si ca-l iubesc...era adevarat, Jesper e un om extraordinar, sensibil, atent...asa de calm, e genul artistului singuratic. Noi fetele cu lacrimi in ochi si baietii miscandu-se incorfontabil ne-am strans in brate.
- Dar pe mine ma iubeste mai mult si doar mie imi face prajituri...a spus Emm gelos.
- Va trebui sa inveti sa imparti bro...de azi avem drepturi egale, spuse Jazz serios. Ei chiar sunt seriosi...
- Nu, Bella e a mea...
- Jumatate, il corecta Jesper.
Fara sa pot spune nimic, ei ma imparteau...mai aveau doar sa traseze cu carioca partea fiecaruia.
- Fata mea e doar a mea, neconditionat si irevocabil, spuse Edward luandu-ma in brate.
Ei...asta nu refuz...
- Gata, stop, haide-ti acum sa facem ceva...ma plictisesc, doar Alice are nevoie de activitate in fiecare clipa.
Restul zilei l-am petrecut ca in copilarie...am jucat carti, baba-oarba...cel mau mult am ras cand Alice, plictisita ca nu ne prinde, ne-a amenintat ca ne va tara cu forta prin toate mall-urile din SUA, atunci toti ne-am ingramadit si chiar certat, care sa fie baba...
Penele le-am lasat la locul lor, camera arata dragut asa. Oricum Charlie si Renne nu vin niciodata pe aici.
Amurgul a vanit pe nesimtite, acum stateam toti imbratisati pe iarba admirand culorile ce pictau cerul...
- E deja tarziu, haide-ti acasa...maine avem scoala, am lipsit deja astazi, spuse Alice din bratele iubitului ei.
Ne-am ridicat cu totii si am plecat, fericiti si zambitori spre casa...
+++++++++++++++++++++++++++++++
Trecusera sase luni de cand eu si Edward suntem impreuna...clipa de clipa, cea mai frumoasa perioada din viata mea...totul era perfect, parintii ne sustineau relatia, prietenii nostrii erau si ei la fel de entuziasti ca si noi si...ne iubeam.
Am hotarat cu totii sa "sarbatorim" aniversarea noastra, am fost in Seattle, intr-un club,iar acum ne indreptam spre casa mea...sa continuam petrecerea, uitandu-ne la un film...
Tot drumul am avut un sentiment ciudat de neliniste...dar Edward m-a strans in bratele lui calde si am lasat totul deoparte, chiar daca teama era prezenta in sufletul meu.
Am ajuns acasa si ne-am ocupat fiecare locurile favorite...Nu incepuse filmul cand telefonul lui Edward a sunat.
- E Esme, spuse uitandu-se la mine si la Rose.
- Da mama. Au trecut cateva secunde, timp in care o cuta i-a aparut intre sprancene.
- Venim acum, a spus si si-a ingropat fata in maini. Telefonul a cazut pe parchet dezmembeandu-se.
- Edward? am intrebat panicata. Nimic. Edward, am spus din nou.
- Rosalie, hai acasa, spuse el ragusit.
- Ce s-a intamplat Edward, mama e bine? intreba ea panicata.
- Da, Esme e bine...
- Si atunci?
- E vorba de Carlisle dracului, misca-te acum, tipa ingerul meu.
O liniste mortuara a cuprins camera, doar pasii grabiti, apoi masina lui Rose s-au auzit.
Edward m-a luat de mana, si un fior teribil mi-a taiat pieptul. Am mers tacuti spre garaj, unde avea motorl, lasandu-i pe ceilalti ingroziti.
- Imi pare rau ca plec asa iubire...dar, a tacut, imbratisandu-ma strans. Nu intelegeam teama si nici lacrimile ce-mi curgeau siroaie pe obraji...il strangeam cu toata forta, dar si asa el s-a eliberat cu usurinta.
- Nu plange iubire, vin inapoi...te iubesc, a spus si m-a sarutat...sarutul era devastator...plin de dor, iubire, dorinta...imi electriza fiecare celula, fiecare nerv...imi transmitea acceasi nervozitate...parea un sarut de...adio...
Ne-am oprit gafaind...
- Te iubesc, am spus privindu-i ochii ce mocneau...doua flacari verzi...
- NOAPTE BUNA INGERULE, IMI PARE RAU, a spus si a pornit motorul. Am incercat sa-i zambesc...dar mi-a iesit ca o grimasa...Ingerul meu a accelerat si doar intr-o secunda a disparut.
M-am intors sa plec in living si am vazut casca lui, jos...
- Casca Edward, am strigat, dar tot ce-am auzit a fost zgomotul facut de motocicleta indepartandu-se...
Inca ametita m-am intors in camera, unde ceilalti vorbeau, asezati in cerc.
- Bella, spuse Alice luandu-ma in bratele ei mici.
- E in ordine, am mintit eu.
Pret de jumatate de ora am stat in dus, apoi mi-am luat pijamalele si am iesit.
Eram aproape de scari, cand un tipat ascutit a rasunat in toata casa...m-am panicat mai tare decat eram deja si am alergat pe scari...
In mijlocul livingului, Alice tipa...plangea in bratele lui Jesper, care la randul lui plangea...Emmet era pe fotoliu, cu lacrimi in ochi, cu telefonul lui Edward, strangandu-l in mana...respiratia mi s-a oprit, picioarele mi-au amortit...si inima a luat-o la goana. Ceva s-a intamplat. Dar ce?
Am deschis gura, sa-i intreb ce se petrece...
- Nu se poate ca Edward sa fi murit, tipa Aly.
O mie de cutite mi-au impuns inima...corpul...mintea. Intreg Universul s-a prabusit...Ingerul meu...Edward...viata mea...nu, nu, nu...nu el...altul, nu el.
- Edwarddddd...am tipat...nuuu, fiorii ce-mi brazdau trupul m-au lasat fara glas...m-am prabusit in intuneric, unde mii de voci urlau, jeleau moartea unui INGER...



------------------------------------------
Edward pov.

Am accelerat motorul, innebunit de griji...era pe de-o parte teama pentru mama, dulcea mea mama, vocea ei mereu calda, ii trada la telefon nervozitatea...si era acolo si grija pentru Bella mea, inima mi se strange gandindu-ma ca am lasat-o acolo...plangand...
Rotile motorului brazdau asfaltul cu o viteza ametitoare...imima imi bubuia in piept, oare ce vrea mama sa ne spuna despre...Carlisle? ma intrebam obsesiv...
Am avut timp doar sa vad, sa o vad...o masina neagra, spre care goneam.
Fiecare gand s-a blocat intr-o secunda...lumea mea s-a oprit...totul, cand am vazut masina de care...urma sa ma izbesc frontal...fara frana...fara timp de reactie...timp doar pentru un ultim gand...TE IUBESC BELLA...
Am simtit imediat impactul, zgomotul asurzitor de metal strivit...mi-am simtit corpul plutind...apoi...am simtit durerea, cea mai crunta durere. Era dominanta, groaznica. Mii de lovituri ma chinuiau...Asta era de fapt moartea? Am murit?
Eram linistit totusi, mai linistit decat am fost vreodata...sufleteste...macar...ingerul meu, fata mea nu era cu mine pe motocicleta...in suferinta si agonia mea, eram fericit...EA traieste, e...in siguranta...ea va supravietui...era ca o rasplata.
Asta era tot ce mai conta, Bella mea isi va putea continua viata...chiar si fara mine.
Ma simteam chiar usurat, macar nu am curmat existenta ei...incet, am renuntat...am incetat sa mai lupt cu durerea care ma coplesea, oricum reusa asta...
Eram pierdut in intuneric...intre mii de stropi reci ce-mi picurau pielea, printre amintiri cu ingerul meu...printre voci disperate, strigate neclare...si durere, aceeasi durere ce ma chinuia, ce isi batea joc de trupul deja infrant de ea...
Eram intr-o lupta inutila, incapabil sa fac ceva...ma agatam cu tot sufletul de amintirile cu...mama, tata, sora mea...fata mea...ei...putrere mea, lumina ochilor mei...nu-i puteam parasi...Dar cu ce putere sa fac asta? Unde era ea ascunsa?

Nu era...nu mai era nimic din Edward Cullen...ma resemnasem...imi asteptam cu disperare sfarsitul, sfarsitul acestui chin, sfarsitul meu...