Capitolul 12 (partea a ll-a)
Carlisle pov.


O vedeam pe Esme framantandu-si mainile de emotie. Miscarile bruste ii raspandeau mirosul prin toata incaperea. Nu eram absolut deloc atras de sangele ei, si al nimanui dealtfel, dieta "vegetariana" si autosugestia m-au ajutat sa inving monstrul ingrozitor...acum, sunt tot un monstru, dar unul ce-si ignora instinctele, ce a invatat sa se hraneasca cu sangele animalelor, ce-si doreste sa fie acceptat de familia sa.
Sub chipul inexpresiv, ascundeam temeri, sperante...imi doream sa ma poata iubii din nou si frumoasa mea fiica, si rebelul meu fiu...
Cum vor reactiona oare copii mei? Ce vor crede, vazandu-ma dupa mai bine de trei ani? Cum vor asimila teribila veste.
Tatal lor e vampir... o creatura deplorabila, un monstru, care condus de egoism, a batut la usa sotiei sale, implorandu-i iertarea. Dar oare, Rosalie si Edward, vor putea vedea dincolo de chipul palid, rece, trupul incredibil de puternic? Il vor vedea pe tatal lor?
- Se aude ceva, dragule? sopti dulcea mea sotie.
Vocea ei m-a facut sa tresar. Am asteptat ingrozit sa ajunga Rosalie, masina ei era aproape,o auzeam...m-am asezat langa Esme, asteptand-o pe fiica mea.
Nu mai puteam face nimic altceva, copiii mei vor decide.
-E aici, am spus.
Esme a oftat, vizibil emotionata.
Rose ajunsese, pasea grabit pe alee, scari...veranda...
- Mama, am ajuns, spuse ea deschizand usa.
- Aici scumpo, Esme mi-a zambit incurajator.
Cand a intrat in living, socul din privirea ei ma lasat fara grai.
- Mama...e, e tata, spuse privindu-ma intens.
- Rosalie, am spus, eu...
Tipa, ducandu-si mana a gura apoi. Daca puteam plange, sigur acum o faceam. Reactia fiicei mele trezea in mine, o durere crunta. Vroiam sa pot spune ceva, sa o strang in brate...ca un tata obisnuit, fara teama de a o rani. Stiam ca le pot face rau involuntar, o simpla strangere de mana ar zdrobi oasele degetelor... Dar, din privirea ei citeam respingerea. Asteptam inevitabilul, intotdeauna am stiut ca nu ma vor accepta.
- Eu, mama, spune-mi te rog ca nu visez, cuvintele ei mi-au redat speranta, e oare posibil, ma va accepta?
- Scumpo, e tata, putin diferit, dar el este.
In clipa urmatoare, Rose era langa mine, plangand.
- Fiica mea, frumoasa mea Rosalie.
- Tata, chiar tu esti.
Mi-a atins fata cu varful degetelor, simtind textura dura si rece a pielii mele, asa cum eu simteam caldura si moliciunea atingerii ei. Imi era usor sa ignor instinctele de pradator, acum, cand fiica mea ma strangea in bratele ei calde. Mirosul ei, imi era familiar, dar arsura din gat era prezenta. Usor de ignorat totusi.
- Dar cum e posibil, adica...esti palid, rece...ochii.
In timp ce Rosalie incerca sa inteleaga ce se intampla, motocicleta lui Edward se auzea pe sosea. Era aproape.
Am deschis gura sa-i explic lui Rose, cand am auzit o bubuitura. Edward. Fiul meu avusese un accident.
M-am blocat instantaneu, Esme si Rosalie ma priveau inmarmurite.
Nu trecusera decat cateva secunde.
- Edward...a cazut, a intrat in ceva, am soptit, privindu-le.
- O, nu, Edward, nu! tipa Esme.
Vocea imi era ingatuita, nu ma mai puteam misca. Nu as suporta ca fiul meu sa pateasca ceva. Fara sa stau pe ganduri, am urcat-o pe Esme in spate, iar pe Rosalie in brate. Am alergat cat de tare am putut. Simteam miros de sange...sangele lui Edward. Stiam asta.
Un rau de lacrimi n-ar fi de ajuns, o mie de lovituri repetate, insasi moartea...nu m-ar fi durut asa de tare, cum ma doare ceea ce vad.
Edward, zacea plin de sange, pe asfalt. Nu era nimeni langa el.
- Oh Dumnezeule! Striga Rose alerand spre el.
Esme, plangea, stergandu-i fruntea de sange.
Durerea era prea mare...ii auzeam inima batand slab, am scos telefonul si am chemat o ambulanta. De ce? De ce acum ma uit la fiul meu cum se lupta sa supravietuiasca...fara sa pot face ceva. De ce monstrul din mine inca ravneste la mirosul sangelui. De ce nu-mi pot ajuta fiul?
Pentru ca sunt vampir. Si de aceea nu pot face nimic sa-l ajut, mirosul sangelui, combinat cu arsura din piept, ar putea, intr-o secunda sa-mi demoleze autocontrolul...
Mi-am lasat trupul sa se piarda printre copaci, in timp ce sirenele ambulantei se auzeau tot mai aproape...
--------------------------------------------
Medicii din spital ma cunosteau, tot personalul stia ca eu sunt mort, asa ca am fost nevoit sa stau inchis in casa, sau ascuns in copaci, cand familia mea era la spital.
Au fost doua zile extrem de lungi...ma chinuia enorm gandul ca Edward nu are sanse de supravietuire, durerea fiicei si sotiei mele ma vlaguia...dar un singur lucru este de nesuportat...cererea pe care Esme si Rose mi-au facut-o: transformarea lui Edward in vampir...
Stiam ca nu va supravietui, stiau si ele, dar cum sa-mi condamn fiul? Ii salvez trupul in schimbul sufletului?
Va intelege ca asta e singura sansa? Ne va uri?
Mii de ganduri m-au chinuit...avalansa de motive, date de Rosalie, durerea lui Esme...lacrimile lor...au luat decizia in locul meu....
---------------------------------------

Nu am cerut explicatii in legatura cu plecarea. Am auzit vag despre asta...nici nu conta pentru mine acum...
Tot ce stiam este ca, odata ajunsi in Alaska, fiul meu va deveni vampir.
Zborul a fost tacut. Fiecare dintre noi reflecta asupra a ceea ce a fost si ce va fi...
Rosalie suferea emorm...fusese nevoita sa renunte la Emmet, la prieteni...la viata fericita pe care o avea. Plangea langa fratele ei, langa mama ei.

- E timpul Carlisle, spuse Esme mangaindu-i fruntea fiului nostru.
Ajunsesem in casa unde eu am locuit pana ce am fost capabil sa ma intorc in Forks. E o casa mica, ascunsa intre brazii mari ai padurii, ferita de locuitorii din Denali.
M-am apropiat de patul unde fiul meu zacea inert, mangaindu-i pentru ultima data pielea moale si calda. Apoi, m-am apropiat de gatul lui, muscand, raspandind in corpul lui venin...
Ma luptam cu o infinita dorinta. Sangele, sangele fiului meu. Am reusit insa sa ma opresc...am lasat o cantitate suficienta de venin in trupul lui. Venin ce, timp de trei zile l-a chinuit enorm, l-a schimbat usor, l-a ars...l-a facut sa urle, sa strige, sa implore moartea.
Durerea era prea mare, ii stapanea mintea si corpul, dar, cu toate astea clipa de clipa il imploram sa ma ierte...stiam ca, acum, cand transformarea era aproape de final auzea mai clar, intelegea ceea ce-i spuneam.

Nu mai dura mult.
Se zvarcolea din cauza veninului, inca cateva minute si va deveni vampir.
Am continuat sa ii vorbesc, sa ii implor iertarea pentru infernala durere la care il supusesem.
- Edward, te rog! Edward te rog, iarta-ma fiule!
Ce il rugam? Sa ma ierte ca l-am condamnat? Ca i-am rapit sufletul? Ca am facut din el un monstru?
Nu mai voiam nici un minut in care fata lui crispata de durere sa ma mai bantuie. Nu mai voiam asta.
- Carlisle! Mai dureaza mult? sopti Esme.
Eram scarbit de mine. Intreaga mea familie sufera, si, nu-i pot ajuta...
Ii auzeam inima dandu-si ultimele batai, mai erau doar cateva secunde...se va trezi in curand.
Am permis ca Esme si Rosalie sa ramana aici, bazandu-ma pe puterea ce-o capatasem in urma transformarii in vampir...
Pot influenta, schimba...anula, deciziile oricui doresc, aflat in apropiere. Acea persoana face ceea ce eu vreau, orice...Asa am sa fac cu fiul meu, voi decide in locul lui ca, mirosul sangelui, mamei si al surorii sale nu este deloc interesant, nu il atrage...
- Edward!
Vocea mi se stingea, asteptand sa deschida ochii. Nu puteam suporta asta.
- Fiule, o sa fii bine. Ma auzi, Edward? Te iubesc.
Cum puteam sa ii spun ca il iubesc cand era pe cale de a deveni un mostru infricosator cu ochii rosii. Cum?
- Edward…sopti Rosalie.
Se auzi o ultima bataie a inimii sale...Transformarea luase sfarsit.
M-am concentrat sa-l fac sa ignore arsura si setea ce le simtea acum.
Asa cum ma asteptam, a deschis brusc ochii...erau devastator de...rosii, calmi, atenti. A intors brusc privirea spre mine, oare ce crede acum?
- Tata, chiar esti aici? Nu am avut halucinatii? spuse el cu o voce atat de moale, ca o catifea...ca a unui inger.
- Da sunt aici – acum si pentru eternitate.
- Ma arde...gatul...
- Fiule, trebuie sa vorbim, a trebuit sa...oh, Edward...fiule tatal tau este vampir, acum si tu...sopti Esme plangand.
Il vedeam cum incearca sa ramana calm, incredibil...
Se scurgeau cateva minute...probabil acum incerca sa asimileze vestea, era totusi ciudat de calm pentru un vampir nou-nascut, eu nu am fost asa...
- Vreti sa taceti o secunda? Vreau sa ma gandesc.
Am ramas uluit, la fel si Esme si Rose.
Nu vorbisem absolut deloc, nici unul dintre noi...
- Fiule, nu am spus nimic, il vedeam cum se incrunta, cum pare socat.
Intr-o miime de secunda se intoarse spre Rosalie.
- Nu sunt nebun Rose.
Am inghetat...e oare posibil? Edward citeste ganduri? O alta explicatie nu exista, vampirii nu se imbonlavesc, nu inebunesc...
- Dar nu am spus nimic, murmura Rosalie socata.
- Edward, auzi ceea ce gandim noi fiule? Le auzi acum pe mama si Rosalie? am spus apropiindu-ma de el.
- Ce tot spui acolo, adica eu sunt vampir? Am puteri magice?
- Da Edward, era singura solutie, iarta-ma....scuzele sunt inutile acum, stiu...
- Unde este Bella?
Intrebarea lui m-a surprins, ce as putea sa-i raspund?
Suspinul lui Esme l-a facut sa fie nelinistit, isi muta privirea de la unul la celalalt, luand pozitia de atac in fata mea.
M-am concentrat sa il fac sa uite ca e nervos, sa ignore setea, pregatindu-ma sa il imobilizez in cazul in care ma va ataca.
- Unde e Bella mea? Strigatul sau ii arata adevarata durere, nu setea conta acum pentru el, ci ea...Ingerul lui...

ANUNT!!!
Sriu un nou fic: 'STROPI DE FERICIRE INTRE RAURI DE LACRIMI'
Descrierea e gata, astept parerile voastre...kisses.
Link'ul: http://sfrl-fanfic.blogspot.com

Povestea mea...si a lui Alex...

Zodia: fecioara

Aş vrea: sa pot sterge toata suferinta si durerea cu un zambet...

Păstrez: amintirea primului sarut.

Mi-aş fi dorit: sa pot zbura.

Nu-mi place: sa fiu mintita, mai ales de persoanele importante din viata mea.

Mă tem: de moarte.

Aud: sunetul facut de ploaie.

Îmi pare rău: când supăr pe cineva, cand imi descarc furia pe persoane nevinovate...

Îmi place: sa stau pe intuneric si sa-mi las mintea sa exploreze...

Nu sunt: atat de rece pe cat par.

Dansez: nu...

Niciodată: sa nu urci pe motor fara casca si echipament special.

Par: greu de multumit si aroganta...uneori.

Plâng: des, mai mereu.

Nu-s întotdeauna: atenta la detalii...esentiale uneori.

Nu-mi place de mine: când resping lumea exterioara dormitorului meu.

Sunt confuză: când cineva ma priveste insistent.

Am nevoie: sa inteleg ca totul are un rost, ca viata ne ridica si ne coboara...

Ar trebui: să gandesc pozitiv.

Dacă eram un anotimp eram: vara.

Dacă eram o lună, eram: august...

Dacă eram o zi a săptămânii, eram: duminica...

Dacă eram un animal marin, eram: delfin, sunt atat de inteligenti.

Dacă eram un animal de uscat, eram: o caprioara.

Dacă eram o virtute, eram: modestia.

Dacă eram o planetă, eram: Pluto...e departe...si rece.

Dacă eram un lichid, eram: o lacrima, pe obrazul unui Inger.

Dacă eram o piatră, eram: jad.

Dacă eram un metal, eram: aur.

Dacă eram o pasăre, eram: acvila.

Dacă eram o plantă, eram: trandafirul.

Dacă eram o stare a vremii, eram: ploaia.

Dacă eram un instrument, eram: pianul.

Dacă eram un sentiment, eram: iubirea.

Dacă eram un sunet, eram: sunetul valurilor sparte la mal.

Dacă eram un cântec, eram: 'Te puedo escuchar', Anahi.

Dacă eram un film, eram: 'Twilight'...dar si 'A walk to remember'...

Dacă eram un serial, eram: 'Tehnici esentiale de supravietuire', daca e serial...

Dacă eram un oraş, eram: Tokyo

Dacă eram un gust, eram: dulce-amar.

Dacă eram o aromă, eram: cea de vanilie.

Dacă eram o culoare, eram: negru...e atat de elegant...

Dacă eram o parte a corpului, eram: ochii.

Dacă eram un personaj de desene animate, eram: Dexter.

Dacă eram o formă, eram: cerc.

Dacă eram un numar, eram: 3.

Dacă eram o maşină, eram: prefer motocicletele dar, Golf GTI, e ok.

Dacă eram o haină, eram: o rochie de in...alba.

Nu am primit de la nimeni leapsa, dar e o chestie super...am scris pentru a va arata o parte din personalitatea mea...
Acum va scriu povestea mea de iubire cu Ingerul meu...

Aveam 15 ani...o pustoaica plina de energie, pasionata de motoare, viteza...imi placeau serile cand se strangeau toti prietenii in fata blocului si vorbeam despre...orice...De obicei baietii veneau cu motoarele si noi, fetele animam serile cu tinute sexy si rasete...
Intr-o seara, un amic a venit cu alti doi baieti, i-a prezentat ca fiind frati, Alex si Mihai. Alex avea 17 ani, iar Mihai 19...mi s-au parut de treaba... In fine, au urmat alte seri, Mihai a adus-o pe iubita lui...si Alex nu mai venea, eram ciudat de nervoasa, nu stiam atunci de ce. Cand mi-am facut curaj sa intreb ce e cu el de nu vine, Mihai a spus "Ei...nu poate neglija pe nici una dintre cele...doua, sau trei iubite"...m-am blocat, doar am inganat un "oh" si am ramas tacuta...era ciudat, ma simteam dezamagita, cand l-am vazut prima oara parea plictisit si atent...atent la detalii, studia in amanunt totul, si de cateva ori l-am surprins fixandu-ma cu privirea minute intregi...eram flatata, stiam ca e frumos, al dracu' de frumos...dar trei, adica...totusi. Alex era inalt, suplu, avea corpul bine lucrat, nu pachetele de muschi, dar suficient, parul negru si cret, fata fina...si ochii...oh ochii...verzi, o nuanta minunata, verde crud. Arata minunat, el brunet, cu ochii aceia, visul oricarei femei...visul meu in orice caz.
Au urmat seri in care venea, ne tatonam reciproc pana cand mi-a spus, "auzi Oana, fara sa lungim ceva ce va avea cu siguranta acelasi rezultat, vrei sa iesi cu mine"...oau, am ramas fara cuvinte, "unde", i-am spus..."pai, ma gandeam la o plimbare...", "fara motor" spuneau prietenii nostri dandu-si coate. Eu il priveam sperand sa inteleg daca totul chiar se intampla, el a zambit si m-a luat de mana...de atunci, asa au fost trei ani...de vis, ne iubeam mult, la inceput eram geloasa pe fetele ce i se ofereau pe tava, dar...cu timpul am inteles ca pe el nu-l interesau...deloc, ma iubea...mult.
Un an ne intalneam ori pe la mine, ori la el, dar apoi s-a mutat la mine acasa, oricum eu stateam singura, intr-un apartament mare. Parintii nostri ne-au sustinut atat moral, cat si financiar. Atunci mi-am si inceput viata sexuala, el a fost primul barbat din viata mea. Singurul.
La 18 ani, Alex a primit de la parinti (si ai mei si ai lui) o motocicleta Kawasaki Ninja, era minunata, verde cu negru...a indragit-o mult. Totul era perfect...mergeam la munte,la mare...eram tot timpul impreuna.
In iulie, anul trecut am fost la mare...Era o seara calda, el era obosit, nu drumul era cauza, din cate imi povestise el manevrarea unui motor necesita multa concentrare si incordare, am ajuns in fata casei si i-am zis sa intram. Dar a refuzat, avea cateva cadouri pentru parintii lui si se simtea vinovat ca nu petrecea suficient timp cu ei. Atunci un sentiment ciudat m-a cuprins…era teama, nesiguranta…groaza, stiam ca ma port prosteste, si i-am zambit, nu vroiam sa creada ca sunt atat de paranoica. A pornit motorul si un fior mi-a taiat pieptul. Zambetul de “noapte buna” mi-a iesit ca o grimasa…m-a sarutat si mi-a spus “Te iubesc”, i-am raspuns si eu mecanic, eram prea tulburata…apoi a spus: “Noapte bună îngerule. Îmi pare rău…” si a accelerat…fara sa-si puna casca insa…am strigat “Casca Alex…” dar nu am auzit decat motorul indepartandu-se. Am intrat in casa incercand sa imi revin, eram singura, deci nu aveam cui sa-i impartasesc acel sentiment. Mi-am facut un dus scurt si eram gata de somn…apoi a urmat un telefon…Alex avusese un accident…cazuse… era in coma profunda. Fratele lui a venit si m-a luat la spital...eu, eram in stare de soc...
Au urmat 2 zile de agonie, apoi…s-a intors in Rai. Invinuit de accident a fost...el, dar nu cred ca un proprietar de Bmw, beat, dar cu bani...era prea lucid cand l-a lovit in plin...asta e, coruptia din Romania, o mita consistenta pentru o viata.
L-am iubit si il iubesc mai presus de orice. Apropiatii mei o numesc “iubire bonlava” dar e oare bonlava iubirea pentru un Inger? Pentru singura fiinta ce mi-a fost alaturi in orice moment? Pentru cel ce imi aducea cate o floare…cel ce nu m-a jignit nici in gluma? Nu…eu nu cred ca e…e ai mult ceva ce am nevoie, nu as fi capabila sa ma trezesc dimineata fara sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a trimis un inger…chiar si pentru trei ani doar. Mi-a lasat amintirile totusi…un lucru bun intr-un abis negru…
Si da…viata e o tarfa de ultima speta, cu care ai de ales insa…Poti folosi, ori nu prezervativ. Eu am ales sa nu-l folosesc…si iata rasplata ei. Scuzati-mi cuvintele…dar asa consider eu rahatul asta numit “VIATA”…
A trecut aproape un an de atunci…un an de suferinta, durere… eram doar eu si durerea mea. Nu am trecut nici acum peste asta, rana mea e inca vie, sangereaza si e departe de a sa vindeca. In acest timp m-am izolat, nu am facut nimic, doar am scris "My angel", am vazut ca-mi place...si am de gand sa mai scriu inca un fic...
Sper ca nu v-am plictisit...

Capitolul 12 (prima parte)
Bella pov.

Simteam cum, totul se naruie in jurul meu, viata, viitorul, fericirea...mi se scurg printre degete...cu fiecare clipa ce trece se risipeste si palatul de cristal ce-l creasem alaturi de Edward in jurul iubirii noastre...
Il priveam in tacere, cum, sta nemiscat pe patul de spital, si inca nu credeam ca el...ca e baiatu' meu acesta.
Vedeam cum, fiecare clipa ce trece, il seaca...cum viata ii paraseste trupul infrant, conectat la aparate ce-l fortau...ce-l mentineau...
Era asa de doua zile...nu a deschis ochii nici o secunda, nu a reactionat...
Doua zile in care am stat langa el...i-am vorbit, i-am descris tot ceea ce inseamna pentru mine...noptile de pasiune, diminetile in care ma trezeau sarutarile lui, zlele de vis ce mi le-a oferit...totul, de cand a patruns in viata mea si pana in prezent...
Dar el nu-mi raspundea...
Unde e zambetul ironic si jucaus ce-i lumina chipul, acum palid si patat de rani? unde-i scanteia focului verde din ochii sai, acum inchisi? unde-i sunt suvitele de bronz, acum acoperite de bandaje?
- Unde esti tu iubitul meu...mult prea iubitul meu Edward? am soptit cu vocea ragusita.
Cum poate Dumnezeu sa mi-l ia, cum poate fi curmata viata sa? ma intrebam obsesiv...
Aproape de rasarit, oboseala m-a infrant. Am stiut asta din primul moment...stiam pentru ca era o lumina puternica in jurul meu, ceva ce nu vezi niciodata in Forks, si pentru ca Edward imi zambea timid din umbra unui cedru, ce deschidea padurea intunecoasa.
- Edward, am soptit intinzand mana spre el.
Ii vedeam acum fata chinuita, devastata de suferinta la auzul vocii mele. L-am strigat inca o data, dar aceeasi liniste persista...
Usor pasii l-au purtat spre adancul padurii, inlantuindu-ma cu aceeasi privire pustiita. Incet, ochii mei il zareau tot mai greu...tot mai departe, dar abia atunci am resimtit schimbarea...lumina sa preschimbase in intuneric, un intuneric sumbru...Stropi reci ma loveau fara incetare.
- Edward, Edward, unde esti? strigam disperata.
Nimic in schimb, doar tunete asurzitoare.
Am realizat apoi ca plecase luand cu el si lumina...si speranta...lasandu-mi doar intunericul.
M-am prabusit pe pamantul rece si ud, plangeam, imi eliberam durerea...si Cerul, era acolo, cu mine...martor si partas, plangea cu mine...jelea ingerul ratacit in padurea intunecoasa...singuratica si neagra...
Cand am deschis ochii...durerea infinita ce o simteam in vis...era si acum in sufletul meu...
Alte valuri de lacrimi curgeau pe obrajii mei, ochii ma dureau, corpul meu era amortit...doar il priveam si asteptam sa isi revina, sa deschida ochii si sa mergem acasa. Am auzit usa salonului deschizandu-se si o mana calda mi-a mangaiat parul.
- Oh, Edward, sopti Rosalie plangand.
- Hai acasa surioara, spuse Emmet apropiinbu-se de scaunul meu.
- Nu, am soptit.
- Bella, familia Cullen pleaca din Forks...acum, trebuie sa mergem acasa, spuse Emmet plangand si el.
Mintea mea refuza sa asculte, de ce nu inteleg sa ma lase in pace? vreau sa stau aici, cu el...
- Bella s-au intamplat cateva lucruri in astea doua zile, hai te rog afara sa vorbim.
Am intins mana si i-am mangaiat fruntea ingerului meu, apoi bratele puternice ale lui Emmet m-au ridicat din scaun, si m-au purtat spre holul spitalului. Nu simteam nimic, vedeam vag agitatia din jurul nostru, chipurile prietenilor nostrii, cei din Seattle, Tanya, Mike...colegi de scoala...toti ma priveau cu mila cum ma agatam de Emmet pentru sprijin. Nimeni nu spunea nimic, privirile lor transmiteau durerea ascunsa in suflet.
Din multimea adunata si-a facut loc Esme, cu ochii rosii si fata fara nici o expresie...
- Bella, scumpo, spuse ea imbratisandu-ma strans.
- Nu...nu-l, nu mi-l lua Esme, am soptit.
- Nu mai putem amana, e singura lui sansa.
Simteam durerea din glasul ei, dar vorbele ei aveau un alt sens...stiam asta, era ca si cum stia ceva...ceva ce eu, nu...
- Avionul e pregatit, plecam in 30 de minute...imi pare asa de rau Bella, isi lua privirea din ochii mei, Emmet...aveti grija de voi.
Ma uitam la Emmet cum plange...era si el devastat de vesti, ca si mine...
Intelegeam ca totul este spre binele lui Edward, dar...de ce nu ii pot insoti? de ce ma lasa aici singura...de ce?
- Esme...unde?, nu imi face asta, nu voi suporta...te implor Esme, am spus prabusindu-ma pe gresia rece...



Autor pov.

Asa se incheie capitolul numit "POVESTE DE IUBIRE" din viata celor doi frati Swan...
Ea, inconstienta, infranta de atata suferinta, nu si a putut privi Ingerul plecand spre o destinatie...necunoscuta, spre un loc ce-l va schimba...definitiv.
El, puternicul si vesnicul zambaret, plange acum in locul unde iubita sa i-a spus "ADIO, FI FERICIT"...Rosalie il parasise...fara explicatii...fara ezitare...
Se aveau acum doar unul pe altul, iubirea disparuse brusc din vietile lor...

Mai era si familia Cullen care, in ciuda roluli bine jucat...suferea enorm.
Edward, chiar si inconstient fiind, resimtea lipsa ei...martore erau lacrimile ce-i cadeau pe obrajii raniti...
La capul lui plangeau doua femei...
Mama, distrusa de ceea ce i se intamplase fiului ei, chiuita si de durerea fiicei ei...impovarata de decizia ce le va schimba definitiv destinele. Isi cerea iertare, prin lacrimi, si fata de ceea ca le facuse si lui Emmet si Bellei, ii lasase in Forks, fara explicatii, indurerati, chinuiti. Stia ca o vor ura...dar asa e cel mai bine...timpul va decide in locul lor...destinul le va reda, iubirea...
Era si frumoasa Rosalie, langa fratele ei, departe insa de iubitul ei...Alesese sa-l paraseasca, pentru binele lui, isi repeta mental...spera sa o ierte pentru raceala, falsa, cu care il parasise. Insa doar ea stia ca mintise, ea si familia ei...ei, nu...Emmet si Bella fusesera supusi deciziei implacabile de a-i vedea ultima oara, pe cei ce-i credeau a doua familie, familia Cullen...
Mai era acolo si...Carlisle, tatal ce spera sa-si vada fiul in seara accidentului, spera sa le explice motivul pentru care...exista, refuza sa se conidere "in viata", vroia sa afle si copii sai...ceea ce este el. Acum...plangea fara lacrimi...era, cel mai devastat de decizia luata...stia ca, pentru fiul sau nu e o alta sansa de salvare, dar...cum ii poate salva trupul, luandu-i sufletul?
Spera ca Edward sa-l ierte...asa cum au facut-o Esme si Rosalie...spera sa vada si el motivul din spatele deciziei...

Acum, destinele tuturor depind de...transformarea lui Edward...transformarea lui in vampir, de catre tatal sau...tot vampir...

O mica parte din capitolul 12...
Va scriu asta ca multumire pentru incurajarile voastre...va multumesc fetelor...


"Aproape de rasarit, oboseala m-a infrant. Am stiut asta din primul moment...stiam pentru ca era o lumina puternica in jurul meu, ceva ce nu vezi niciodata in Forks, si pentru ca Edward imi zambea timid din umbra unui cedru, ce deschidea padurea intunecoasa.
- Edward, am soptit intinzand mana spre el.
Ii vedeam acum fata chinuita, devastata de suferinta la auzul vocii mele. L-am strigat inca o data, dar aceeasi liniste persista...
Usor pasii l-au purtat spre adancul padurii, inlantuindu-ma cu aceeasi privire pustiita. Incet, ochii mei il zareau tot mai greu...tot mai departe, dar abia atunci resimtit schimbarea...lumina sa preschimbase in intuneric, un intuneric sumbru...Stropi reci ma loveau fara incetare.
- Edward, Edward, unde esti? strigam disperata.
Nimic in schimb, doar tunete asurzitoare.
Am realizat apoi ca plecase luand cu el si lumina...si speranta...lasandu-mi doar intunericul.
M-am prabusit pe pamantul rece si ud, plangeam, imi eliberam durerea...si Cerul, era acolo, cu mine...martor si partas, plangea cu mine...jelea ingerul ratacit in padurea intunecoasa...singuratica si neagra"

Un sfarsit...

Buna...poate nu va citii nimeni asta, dar e datoria mea sa scriu...
Aici inchei fan fic-ul "My angel"...poate va ve-ti intreba, de ce? Pai...am doua motive...primul, cel mai important, nu este citit...decat de doua, trei persoane...e dureros, sincer, nu vreau zeci de comment-uri, dar macar o impresie, as fi vrut sa aflu pareri, opinii ale cititorilor...
Al doilea motiv e...propria mea durere...nu va plictisesc acum cu povestea mea...va spun doar ca, pana aici, la capitolul 11, povestea e in proportie de 80% inspirata din propria mea drama...si eu mi-am pierdut Ingerul.
"My angel" a fost pentru el...si il voi continua...in sinea mea...

Va doresc numai bine si...bucurati-va la maxim de fiecare clipa...poate fi ultima...Kisses, Oana.

Capitolul 11
Bella pov.


- Preda-te Cullen, am strigat sigura pe mine, aveam in mana ultima perna intreaga.
- Niciodata, spuse el fugind spre usa de la iesire.
- Nu e voie pe afara, am spus calculandu-mi in minte sansele de a-l gasi pe afara.
Am fugit dupa el cam zece minute de jur imprejurul jeepului, dar am fost intrerupti de zgomotul facut de doua...cred, motoare si tipetele lui Rose???
In secunda urmatoare pe peluza casei au aparut motorul lui Jazz si un atv, cu Emm foarte zambitor si..o Rosalie, hmm, ciufulita...prietenii nostrii au coborat si s-au uitat la noi ca la doi colvni...nu a durat mai mult de o clipa si linistea padurii a fost zguduita de rasul lui Emmet, urmat de ceilalti.
- Noi am trimis aici doi indragostiti...si...ce gasim? Doua...gaini? reusi Alice sa spuna printre hohote de ras.
Mi-am simtit brusc obrajii arzand, m-am uitat scurt la Edward...plin de fulgi, cred ca are si in boxeri, ca doar asta poarta, si apoi...la mine...parul era alb aproape, cred ca am tot atatea pene cat par, si lenjeria roz era si ea la fel de...plina de fulgi...
- Hmm...buna...ce faceti? spuse baiatu' meu scuturandu-si penele.
- Am venit sa adunam ouale...Emm radea si mai tare.
- Nesimtitule, am spus enervata.
- A vorbit gaina!!! Si are vocea sor'mii.
- Emmet lasa-i in pace, spuse Rose, si sunt suparata pe tine, sa stii... Emm s-a linistit si a fugit langa ea.
- De ce baby? intreba el serios, a si uitat de noi...
- Mi-am rupt o unghie, si parul...se planse ea.
- Ooo...lasa ca pupa ursuletul tau si creste, acum hai sa prindem gainile, si se napustii spre mine...
Nuuuu...Edward...am strigat mental si am fugit...
- Sa nu indraznesti Emmet...altfel...altfel Domnul Prajitura va suferii consecintele. Domnul Prajitura e ursuletul lui, doarme, vorbeste si se joaca mereu cu el...chiar il iubeste...ce frate prostut am...
- E la loc sigur, spuse el ridicandu-ma pe umarul lui mare.
La dracu...ultima sansa...
- Nu-ti mai fac nimic de mancare...si nimic dulce...NICIODATA! am spus in timp ce atarnam la doi metrii de pamant in bratele lui.
- Gata surioara, sunt cuminte...a spus si m-a lasat cu grija jos!
L-am imbratisat...cu toate ca a stricat un moment perfect si e un nesimtit uneori e doar Emmet...il iubesc pe nebunul meu frate.
- Si eu te iubesc Belly-Willy...da..si nu-i asa ca-mi faci in continuare prajituri...a spus cu glasul unui copilas.
- Bine, am zis razand.
- Serios? a spus privindu-ma cu ochii plini de speranta.
- Normal, doar esti fratele meu preferat!
- O...Bellina, te iubesc...dar sunt singurul tau fratior...
Mi-am dat ochii peste cap si am fugit langa frumosul meu iubit.
- Te iubesc gainusa mea, a spus sarutandu-ma cu pasiune, inainte sa-i pot raspunde.
- As prefera pui, am zambit, culegand pene din parul lui.
- Hey! a strigat Aly cu zambetul pe buze.
- Lasa-i buburuza mea, vino sa-ti pupacesti baiatu', a spus Jazz in timp ce a ridicat-o in brate.
- Imbratisare de grup! a strigat Emmet si toti ne-am imbratisat razand.
- Sunteti ce-i mai buni prieteni din toata lumea!
Le-am spus incercand sa-i cuprind pe toti in bratele mele, prea mici insa.
- Bella si noi te iubim! au spus Alice si Rose cu lacrimi in ochi.
- Da Bella si eu te iubesc...si vrei sa fi, oficial sora mea? a spus Jazz pupandu-ma pe frunte.
Am ras puternic, Jazz e asa un dulce. Nu am putut decat sa-i spun ca sunt mandra sa fiu sora lui si ca-l iubesc...era adevarat, Jesper e un om extraordinar, sensibil, atent...asa de calm, e genul artistului singuratic. Noi fetele cu lacrimi in ochi si baietii miscandu-se incorfontabil ne-am strans in brate.
- Dar pe mine ma iubeste mai mult si doar mie imi face prajituri...a spus Emm gelos.
- Va trebui sa inveti sa imparti bro...de azi avem drepturi egale, spuse Jazz serios. Ei chiar sunt seriosi...
- Nu, Bella e a mea...
- Jumatate, il corecta Jesper.
Fara sa pot spune nimic, ei ma imparteau...mai aveau doar sa traseze cu carioca partea fiecaruia.
- Fata mea e doar a mea, neconditionat si irevocabil, spuse Edward luandu-ma in brate.
Ei...asta nu refuz...
- Gata, stop, haide-ti acum sa facem ceva...ma plictisesc, doar Alice are nevoie de activitate in fiecare clipa.
Restul zilei l-am petrecut ca in copilarie...am jucat carti, baba-oarba...cel mau mult am ras cand Alice, plictisita ca nu ne prinde, ne-a amenintat ca ne va tara cu forta prin toate mall-urile din SUA, atunci toti ne-am ingramadit si chiar certat, care sa fie baba...
Penele le-am lasat la locul lor, camera arata dragut asa. Oricum Charlie si Renne nu vin niciodata pe aici.
Amurgul a vanit pe nesimtite, acum stateam toti imbratisati pe iarba admirand culorile ce pictau cerul...
- E deja tarziu, haide-ti acasa...maine avem scoala, am lipsit deja astazi, spuse Alice din bratele iubitului ei.
Ne-am ridicat cu totii si am plecat, fericiti si zambitori spre casa...
+++++++++++++++++++++++++++++++
Trecusera sase luni de cand eu si Edward suntem impreuna...clipa de clipa, cea mai frumoasa perioada din viata mea...totul era perfect, parintii ne sustineau relatia, prietenii nostrii erau si ei la fel de entuziasti ca si noi si...ne iubeam.
Am hotarat cu totii sa "sarbatorim" aniversarea noastra, am fost in Seattle, intr-un club,iar acum ne indreptam spre casa mea...sa continuam petrecerea, uitandu-ne la un film...
Tot drumul am avut un sentiment ciudat de neliniste...dar Edward m-a strans in bratele lui calde si am lasat totul deoparte, chiar daca teama era prezenta in sufletul meu.
Am ajuns acasa si ne-am ocupat fiecare locurile favorite...Nu incepuse filmul cand telefonul lui Edward a sunat.
- E Esme, spuse uitandu-se la mine si la Rose.
- Da mama. Au trecut cateva secunde, timp in care o cuta i-a aparut intre sprancene.
- Venim acum, a spus si si-a ingropat fata in maini. Telefonul a cazut pe parchet dezmembeandu-se.
- Edward? am intrebat panicata. Nimic. Edward, am spus din nou.
- Rosalie, hai acasa, spuse el ragusit.
- Ce s-a intamplat Edward, mama e bine? intreba ea panicata.
- Da, Esme e bine...
- Si atunci?
- E vorba de Carlisle dracului, misca-te acum, tipa ingerul meu.
O liniste mortuara a cuprins camera, doar pasii grabiti, apoi masina lui Rose s-au auzit.
Edward m-a luat de mana, si un fior teribil mi-a taiat pieptul. Am mers tacuti spre garaj, unde avea motorl, lasandu-i pe ceilalti ingroziti.
- Imi pare rau ca plec asa iubire...dar, a tacut, imbratisandu-ma strans. Nu intelegeam teama si nici lacrimile ce-mi curgeau siroaie pe obraji...il strangeam cu toata forta, dar si asa el s-a eliberat cu usurinta.
- Nu plange iubire, vin inapoi...te iubesc, a spus si m-a sarutat...sarutul era devastator...plin de dor, iubire, dorinta...imi electriza fiecare celula, fiecare nerv...imi transmitea acceasi nervozitate...parea un sarut de...adio...
Ne-am oprit gafaind...
- Te iubesc, am spus privindu-i ochii ce mocneau...doua flacari verzi...
- NOAPTE BUNA INGERULE, IMI PARE RAU, a spus si a pornit motorul. Am incercat sa-i zambesc...dar mi-a iesit ca o grimasa...Ingerul meu a accelerat si doar intr-o secunda a disparut.
M-am intors sa plec in living si am vazut casca lui, jos...
- Casca Edward, am strigat, dar tot ce-am auzit a fost zgomotul facut de motocicleta indepartandu-se...
Inca ametita m-am intors in camera, unde ceilalti vorbeau, asezati in cerc.
- Bella, spuse Alice luandu-ma in bratele ei mici.
- E in ordine, am mintit eu.
Pret de jumatate de ora am stat in dus, apoi mi-am luat pijamalele si am iesit.
Eram aproape de scari, cand un tipat ascutit a rasunat in toata casa...m-am panicat mai tare decat eram deja si am alergat pe scari...
In mijlocul livingului, Alice tipa...plangea in bratele lui Jesper, care la randul lui plangea...Emmet era pe fotoliu, cu lacrimi in ochi, cu telefonul lui Edward, strangandu-l in mana...respiratia mi s-a oprit, picioarele mi-au amortit...si inima a luat-o la goana. Ceva s-a intamplat. Dar ce?
Am deschis gura, sa-i intreb ce se petrece...
- Nu se poate ca Edward sa fi murit, tipa Aly.
O mie de cutite mi-au impuns inima...corpul...mintea. Intreg Universul s-a prabusit...Ingerul meu...Edward...viata mea...nu, nu, nu...nu el...altul, nu el.
- Edwarddddd...am tipat...nuuu, fiorii ce-mi brazdau trupul m-au lasat fara glas...m-am prabusit in intuneric, unde mii de voci urlau, jeleau moartea unui INGER...



------------------------------------------
Edward pov.

Am accelerat motorul, innebunit de griji...era pe de-o parte teama pentru mama, dulcea mea mama, vocea ei mereu calda, ii trada la telefon nervozitatea...si era acolo si grija pentru Bella mea, inima mi se strange gandindu-ma ca am lasat-o acolo...plangand...
Rotile motorului brazdau asfaltul cu o viteza ametitoare...imima imi bubuia in piept, oare ce vrea mama sa ne spuna despre...Carlisle? ma intrebam obsesiv...
Am avut timp doar sa vad, sa o vad...o masina neagra, spre care goneam.
Fiecare gand s-a blocat intr-o secunda...lumea mea s-a oprit...totul, cand am vazut masina de care...urma sa ma izbesc frontal...fara frana...fara timp de reactie...timp doar pentru un ultim gand...TE IUBESC BELLA...
Am simtit imediat impactul, zgomotul asurzitor de metal strivit...mi-am simtit corpul plutind...apoi...am simtit durerea, cea mai crunta durere. Era dominanta, groaznica. Mii de lovituri ma chinuiau...Asta era de fapt moartea? Am murit?
Eram linistit totusi, mai linistit decat am fost vreodata...sufleteste...macar...ingerul meu, fata mea nu era cu mine pe motocicleta...in suferinta si agonia mea, eram fericit...EA traieste, e...in siguranta...ea va supravietui...era ca o rasplata.
Asta era tot ce mai conta, Bella mea isi va putea continua viata...chiar si fara mine.
Ma simteam chiar usurat, macar nu am curmat existenta ei...incet, am renuntat...am incetat sa mai lupt cu durerea care ma coplesea, oricum reusa asta...
Eram pierdut in intuneric...intre mii de stropi reci ce-mi picurau pielea, printre amintiri cu ingerul meu...printre voci disperate, strigate neclare...si durere, aceeasi durere ce ma chinuia, ce isi batea joc de trupul deja infrant de ea...
Eram intr-o lupta inutila, incapabil sa fac ceva...ma agatam cu tot sufletul de amintirile cu...mama, tata, sora mea...fata mea...ei...putrere mea, lumina ochilor mei...nu-i puteam parasi...Dar cu ce putere sa fac asta? Unde era ea ascunsa?

Nu era...nu mai era nimic din Edward Cullen...ma resemnasem...imi asteptam cu disperare sfarsitul, sfarsitul acestui chin, sfarsitul meu...

Capitolul 10
Edward pov.

M-am trezit cu un zambet larg pe buze...ghemotocul meu era si ea la fel de fericita, chiar si cand doarme...e chiar mai frumoasa, cu fecare zi ce trece ma indragostesc tot mai mult de ea...
- Te ador, am soptit asezandu-mi capul pe pieptul ei gol.
Ii ascultam bataile inimii, cel mai dulce sunet, sunetul ce-mi aminteste ca am pentru cine sa exist, ca am un motiv sa respir...sa zambesc, sa fiu fericit. Se potrivea perfect in bratele mele, e ca si cum un pictor de geniu da viata, pe panza sa, unui inger printre asternuturi, ce-l acopera si-i mangaie delicat pielea...asta e Bella mea, Ingerul pe care eu imi odihnesc trupul, fiinta pe care as proteja-o mai presus de propria-mi viata...
Ii admiram corpul perfect cum se misca prin somn, cum parul ei rebel imi gadila gatul...buzele usor umflate, si tenul translucid...totul, toate ma fac sa zambesc.
La dracu cu toate tarfele ce s-au perindat prin patul meu, la dracu cu viata de golan ce-am dus-o pana acum ceva timp...bun-venit FERICIRE...bun-venit viata frumoasa, iubire....Si asa mi-am petrecut minute intregi...stateam cu fata mea in brate mangaindu-i parul, sarutandu-i chipul, mainile, degetele...fiecare parte din ea la care ajungeam, fara sa o deranjez. Abia a rasarit Soarele. Nu imi vine nici acum sa cred ca ea, ca fata mea, a devenit atat de importanta pentru mine, esentiala, pentru ca sunt sigur ca nu mai pot tari fara ea, fara sa-i vad chipul, fara sa-i spun de zeci de ori cat de mult o iubesc...Nu as putea respira, nu as putea exista fara sa nu o iau in brate, sa-i simt caldura, sa adorm fara ea langa mine si sa nu fie mereu langa mine...in siguranta in bratele mele, gata mereu sa-o aline, sa-i mangaie pielea...
Pentru ea am aruncat durerea mortii lui Carlisle intr-un colt al sufletului, am invatat sa traiesc EU cu ea, si sa nu o las sa ma domine ca pana acum, sa traiasca EA prin mine.
Doar Bella imi dicteaza acum viata, sufletul, inima...totul...
O iubesc si o doresc atat de tare incat mi-e teama ca o sa se sperie si o sa fuga de mine, pentru ca ea e mult prea buna pentru unul ca mine, uneori am impresia ca ma port obsesiv, nu stiu cum trebuie sa te comporti cu iubita, sunt doar un invatacel...dar ratiunea imi striga intotdeauna ca e totul ok, ca iubirea ne dicteaza reactiile... ca noi suntem meniti sa fim impreuna...
Gandurile mi-au fost intrerupte de sunetul dulce al rasului fetei mele...radea in somn? Hmm...
- Bella?
- Mmmm...sopti ea.
- Te iubesc, am spus fara sa ma gandesc.
- Si eu puiule, dar vezi ca ai tras toata patura pe tine, da-mi si mie, murmura ea adormita.
Am ras cat de incet am putut, dar tot s-a trezit.
- Edward? intreba ea iritata.
- Am dormit fara patura Bella, nu e frig, caldura era pornita cand am ajuns si era si foc in semineu...ti-e rece acum?
- Da, vreau in pat...se alinta ea, parca ar fi o fetita de trei ani...dar cine sunt eu sa o refuz? M-am ridicat rapid si mi-am tras boxerii pe mine.
- Te duc in pat iubire?
- Da...in brate, spuse ea la fel de alintata.
M-am conformat mai mult decat fericit, si am dus-o, in stilul miresei in dormitor.
Am asteptat sa o las pe pat, apoi mi-am plimbat privirea prin coltul de Rai creat de...Aly, sigur ea amenajase totul. O multitudine de flori impodobeau camera si o imbibau cu arome dulci, delicate...asternuturile patului, albe, de matase, il faceau sa para un nor...mare si pufos. Pe fotoliul din colt erau asezate cu grija mai multe bucatele de matase? dantela? ooo...lenjerie pentru fata mea...am zambit obraznic doar imaginandu-mi-o cum va arata in ele...delicios de sexy...
Pe noptiera era impaturit un biletel alb, m-am intins usor, atent sa nu-mi trezesc fata, si l-am luat...
"Bucurati-va, aici, in locul pe care noi l-am dorit
un Colt de Rai, desavarsit de voi doi si...iubirea nesfarsita ce va
leaga...
Cu drag Alice & Jesper...Rosalie & Emmet..."

Eram de-a dreptul coplesit de gestul lor...suntem norocosi sa-i avem in vietile noastre...fericit si implinit, mi-am strans bratele in jurul Bellei si am inchis ochii...
*********************************

M-am trezit incomodat de sunetul ploii ce biciuia acoperisul...a dracului ploaie. M-am intins lenes si am dat de ceva cald si moale...fata mea.
Ochii mei au gasit-o si nu am putut decat sa zambesc.
Oare cum v-a reactiona cand se v-a trezi, cand v-a fi constienta de seara trecuta,o sa-mi spuna ca e si ea la fel de fericita ca si mine? sau o sa-mi spuna "a fost bine..." daca asta va crede? ce naibii fac?
As putea vorbii cu Emm? Nu...ar rade de mine tot restul vietii...Jesper...hmmm, nu, nici el, e prea absorbit de Alice si cred ca m-ar indemna sa-o duc la shopping...la dracu cu incertitudinile...
Pentru numele lui Dumnezeu! Sunt asa un tampit...totul va fi si mai frumos ca pana acum, imi repetam obsesiv.
M-am ridicat de langa fata mea, nu inainte sa verific ca doarme confortabil, si ca e invelita. Am sarutat-o scurt pe frunte sa am intrat in baie. Dusul nu a reusit sa ma relaxeze, asa cum planuiam, dar stiam cum voi reusi!
In living, am observat de dimineata un pian...urias, negru...minunat. Sper sa fie intr-o stare buna...cel putin asa pare...
Mi-am luat blugii mei favoriti si un tricou din dulap, Alice ne-a adus haine cat pentru o luna, spiridus nebun...am coborat in liniste si m-am asezat pe bancuta din piele neagra.
Aveam nevoie de muzica sa ma calmez, mi-am apasat usor degetele pe clape si am fosr placut surprins de claritatea sunetului. Mi-a fost dor pian, de muzica, aproape am uitat cat de bine ma simt cantand... Am facut o singura melodie din toate refrenele partiturilor ce-mi plac. Dupa un moment melodia s-a transformat in cantecul Bellei, compus de mine in prima zi in care am vazut-o...am stiut de atunci ca ea va face parte din viata mea, si mi-am dorit sa-i compun o melodie, care sa-i ureze bun-venit in viata mea...mi-a iesit un cantec...plin de sentimente...de iubire, speranta, confuzie, teama...de dorinta. M-am pierdut intru-totul in atmosfera pianului...Nu am simtit ca fata mea e langa mine decat cand mi-a mangaiat parul.
- A fost minunat, Edward, sopti ea asezande-se langa mine.
- Iarta-ma ca te-am trezit,am spus inca ametit.
- Ooo, dar imi place, ai putea sa ma trezesti in fiecare dimineata asa, si nu as mai fi deloc lenesa, promit! mi-a zambit si inima mea a batut mai tare, pare foarte entuziasta, fericita? S-a cuibarit langa mine, la pieptul meu, iar eu mi-am ascuns fata in parul ei.
Eram coplesit de atatea intrebari. Oare simte la fel de multa fericire ca si mine? Va disimula doar ca sa nu-mi raneasca sentimentele?
- Edward? imi spuse numele cu o urma de nervozitate in voce, mi-am ridicat privirea din parul ei si am privit-o in ochi.
-Da iubire, am spus si am sarutat-o pe buze, incercand sa zambesc...jalnic, asa sunt.
Nu puteam sa-i spun: Bella, imi fac o mie de ganduri in legatura cu aseara, te-ai simtit bine, cum a fost...
- Edward esti distras, ce-i cu tine puiule? E ceva legat de... Edward...daca am facut ceva gresit...adica...nu...a soptit si ochii i s-au umplut de lacrimi.
O nu...fa ceva idiotule...plange, fata mea plange...La dracu lacrimile ii curgeau pe obraji siroaie, iar eu ma uitam la ea ca un prost...la dracu Edward fa ceva, zi ceva!
- Bella...pui, te rog nu plange! am spus sarutandu-i lacrimile.
- Eu...eu...la dracu! Pentru mine a fost minunat, cea mai frumoasa noapte din viata mea Edward...dar pentru tine...stiu ca nu am experienta fetelor de dinaintea mea, dar...regreti nu-i asa? a spus pe nerasuflate si printre lacrimi.
Cum putea crede ea asta? A fost un vis devenit realitate pentru mine, a fost perfect...trupul ei de zeita tremurand in mainile mele ,felul in care gemea, imi striga numele, felul in care a tremura de placere...atat de sexy...atat de frumoasa...
- Bella, asculta-ma, a fost cel mai minunat lucru din viata mea si nu as schimba asta pentru nimic, intelegi? Nimic in lume. Esti mai importanta pentru mine decat orice, mai mult decat a fost cineva vreodata.
- Nu ma minti? m-a intrebat devenind aceeasi alintata.
- Sigur ca nu prostuto..I-am luat fata in maini si i-am sarutat buzele incet, apoi ea a aprofundat sarutul, asa cum face mereu, si ne-am lasat din nou dusi de val...vroiam mai mult asa ca mi-am mutat mainile pe talia ei lipind-o de mine..am sarutat-o tot mai patimas, tot mai doritor sa-i transmit tot ce simt, fata mea devenea si ea tot mai doritoare...ma saruta, tragandu-ma mai aproape de ea. Ne-am indepartat zambind. Am stat cu fruntea lipita unul de celalalt zambindu-ne, pana ce respiratia ne-a revenit la normal.
- Canti la pian de mult timp?
- De la sase ani, tata mi-a insuflat aceasta pasiune, am spus cu un respect nemarginit in voce.
Bella a zambit privindu-ma duios, simtind melancolia mea.
- Carlisle este "vinovat" si de frumusetea asta din fata mea, spuse chicotind.
- Seman mai mult cu Esme, de la tata am mostenit caracterul...
- Oricum esti cel mai frumos si sexy locatar masculin al Universului, spuse ea suav.
- Stiu ca sunt sexy, prea sexy,am spus mandru.
- Ok Cassanova, spuse razand.
- Acum, daca stau bine sa ma gandes, sunt ocupat domnisoara...merg sa fac dragoste cu cea mai minunata locatara a Universului, am spus si am luat-o rapid pe umar.
- A da? murmura razand.
Am deschis usa dormitorului si am asezat-o pe pat.
M-am urcat lent langa ea, privind-o seducator, printre gene.
- Deci, ce spuneti...am mangaiat-o usor pe sani, coborand pe abdomen...
- Esti un cuceritor incurabil.
- Nu stiu despre ce vorbesti,am spus coborand tot mai jos, strecurand un deget sub bikini ei. Un suspin i-a iesit printre buze.
- Cred ca fetele ce s-au bucurat de...tine...regreta venirea mea aici, chiar esti un zeu in pat, a spus intrand in jocul meu.
- Asa crezi? am soptit, ajungand cu mana in bikini ei...locul meu fericit...
- Ihm...sopti fata mea infierbantata...

Capitolul 9
Edward pov.


Ma simteam ca un copil privat de jucaria lui favorita...un copil capricios, ce-i drept...dar, ne era asa de bine, totul era perfect, doar eu si micuta mea...noi si bula noastra de fericire. Inteleg ca au venit parintii lor, cu ocazia asta am sa-i cunosc si eu oficial, dar ma enerveaza ca odata ce am ajuns acasa...nici urma de ei.
Emm ne-a dat afara din casa, la propriu, si ne-a trimis la dracu'...la o cabana in inima padurii.
- La dracu'...drum tampit si idiot, tipa Bella dupa o ora de condus prin padure. Jeep-ul lui Emm infrunta cu brio obstacolele intalnite in cale...dar nu si nervii soferitei, care e de-a dreptul adorabila.
- Pot conduce eu iubito...am zis inabusindu-mi rasul. Gresit...fata mea mi-a trimis pumnale din priviri, o Bella nervoasa face ravagii.
- Nu mai bine v-ati vedea de treaba dumneavoastra domnule Cullen, vocea ingerului meu parea mai calma...ei, macar am reusit sa o destind...putin.
- Dorintele tale sunt ordine pentru mine.
Atmosfera s-a destins considerabil, si chiar daca era intuneric in scurt timp am ajuns la cabana. Din nou era liniste...nici o lumina in casa, nimic...hmm, asta e ciudat...
- Ok, am inteles, sopti Bella strangandu-ma in brate.
Eu nu...am inteles.
- Ce ai inteles?
Ea si-a dat ochii peste cap si m-a tras spre usa.
A deschis usor si un miros dulce de frezii si trandafiri ne-a intampinat. Cativa pasi...lumina vaga facuta de lemnele din semineu dezvaluia intreg aranjamentul din camera. Petale de trandafir se odihneau pe podea, in fata semineului ne astepta o sticla de sampanie si doua pahare...iar alte petale si luminari dezvaluiau scarile...era o atmosfera de vis. In lumina slaba chipul ingerului meu radia...
- Se pare ca prietenii nostrii ne-au pacalit...sopti fata mea.
- V-a trebuii sa le multumim...pentru tot...
Eram vag constient de tot ce s-a intamplat...plaja, telefonul, drumul...si acum asta! Stai!
- Bella, unde sunt parintii tai? Am intrebat, era prea frumos sa cred ca prietenilor nostrii ne-au pregatit noaptea asta...romantica...
- Departe Edward...foarte departe, acum suntem in sfarsit singuri, pregatiti intru-totul pentru a devenii o singura fiinta...
Eram naucit...la dracu', in sfarsit...gata cu intreruperi!
Chiar daca mi-e greu sa cred, am emotii, picioarele au devenit jeleuri, iar mintea-mi pluteste pe un norisor...M-am intors spre ea si mi-am lipit trupul de al ei.
- TE IUBESC BELLA, TE IUBESC MAI MULT DECAT ORICE PE LUMEA ASTA, i-am soptit la ureche. Un suspin i-a iesit din gat, iar lacrimile au cedat, prelingandu-se pe chipul ce-l iubeam atat de mult.
- ASA CUM TE IUBESC SI EU INGERUL MEU.
I-am sters duios o parte din lacrimi, dupa care am imbratisat-o mai strans, vroiam sa simta si ea intreaga mea iubire. S-a eliberat usor din bratele mele si s-a intins sa ma sarute. Si-a apasat gura suav peste a mea, luand rapid controlul, conducand sarutul, punandu-si mainile in parul meu, stiam ca adora asta, il strangea in incercarea de a ma lipi de ea, mainile mele i-au cuprins ferm talia mica si am dat nastere celui mai profund si dulce sarut. Dupa ce am ramas fara aer, mi-am coborat privirea, uitandu-ma in ochii ei. Citeam numai iubire, adoratie si dorinta...iubirea ei pentru mine, era palpabila acum, albastrul ochilor sai destainuia tot ce cuvintele nu ar putea-o face. Iubirea nu se poate declara prin vorbe, putem doar indica, sugera...dar nu exista alfabetul ce ar putea face posibila o declaratie completa... Cuvintele erau de prisos, stiam amandoi ce vroiam, Aveam nevoie de ea, la fel cum si ea tanja dupa atingerile si sarutarile mele.
Am lasat-o sa-mi dezvaluie drumul spre covorul din fata semineului, nu aveam nevoie nici de pat si nici de sampanie, eram deja imbatati de dorinta ce domina acum trupurile noastre.
- Te iubesc Edward, fa-ma a ta aici, acum...sopti ea sarutandu-mi gatul. Am gemut usor, ca raspuns al cererii ei.
Am sarutat-o incet, dulce si am ingenucheat amandoi in fata focului ce dansa...i-am frant trupul firav pe covorul moale, odihnindu-ma si eu usor deasupra ei. Sarutul deveni din ce in ce mai pasional, mainile mangaindu-i incet, corpul fierbinte, de la fata, pana la picioare, strangandu-i apoi soldurile, tragand-o mai aproape decat as crede ca-i posibil. M-am lasat prada senzatiilor, scotand un geamat violent atunci cand am simtit-o uda, atat de excitata...Si-a mutat sarutarile in dreptul gatului meu, trimitandu-mi fiori de placere in tot corpul si facandu-ma sa vreau mai mult, sa nu mai am rabdare...nici o secunda. Ingerul meua preluat controlul, plimbandu-si degetele fine pe pantalonii, ce ascundeau erectia dureros de excitata a mea.
Am scapat amandoi de haine, in acelasi timp, ramanand complet dezgoliti in fata focului ce modela pielea noastra patata de stropi mici de transpiratie. Fata mea si-a dezgolit trupul oferindu-mi o placere infinita.



Bella pov.

Il doream, cum niciodata nu am mai dorit pe nimeni si nimic altceva in viata. I-am mangaiat, sarutat si iubit trupul demn de un zeu. Edward e visul oricarei femei...dulce, tandru, frumos, inteligent...dar si atat de masculin, intimidant...SEXY...asa e el...si e doar al meu. Am revenit la buzele pline si dulci, apasandu-le ferm. Mana sa se plimbe pe coapele mele, apropiindu-se de miezul meu...l-am acceptat fara ezitare, punandu-mi mainile in parul lui, tragandu-l si mai aproape, nu mai vroiam sa-i dau drumul. Imi dezmierda in continuare trupul, prelungind si mai mult preludiul...eram naucita, inima mea mai avea un pic si sarea din piept, iar plamanii explodau. Se opri o secunda, uitandu-se suav la mine, cum stateam sub el, goala, infierbantata.
- Bella, esti atat de frumoasa, esti a mea, acum si intotdeauna...
- Te vreau acum Edward...te iubesc, am soptit tragandu-l deasupra mea.

Nu mai puteam spune nimic, m-am lasat doar prada senzatiilor unice. A continuat sa ma sarute, mai pasional, mai dornic, si sa-si lipeasca trupul gol da mine. Era mai mult decat un vis, era intruchiparea Raiului. E atat de frumos, chipul lui Edward e intrecut doar de trupul lui gol. La atingerea trupurilor noastre, am inceput sa tremur usor, era prea mult, prea multa dorinta ce ameninta sa evadeze cu fiecare clipa ce trece. Simteam cum fiecare parte a corpurilor noastre devine tot mai excitata. Inimile nostre vibrau la unison dand dovada de o extraordinara compatibilitate. Nu a trecut mult, pana ce l-am simtit in intregime, preludiul luase sfarsit, lasand loc unei noi senzatii...si mai profunda.
Durerea de la inceput a fost si ea prezenta, dar ingerul meu a fost atat de atent, incat a disparut in doar cateva minute. Edward imi mangaia incontinuu sanii, soldurile, trupul meu intru-totul s-a bucurat de atingerea lui, in timp ce ma saruta cu pasiune. Aveam propriul nostru ritm, actul devenind mult mai intens, cu fiecare clipa ce trece.
Vrand parca mai mult, mi-am strans picioarele, inlantuindu-le in jurul soldurilor lui, actul devenind si mai intens decat era deja. Amalgamul de senzatii mi-a condus intreaga fiinta spre culmile cele mai inalte ale placerii, amandoi pierzandu-ne in ritmul pasiunii dezlantuita, si atingand intr-un final impreuna orgasmul.
Satisfacuti, epuizati de dorinta, am stat imbratisati mult timp, goi bucurandu-ne inca unul de altul. Savuram in liniste magia ce ne-a contopit. Edward ma strangea la pieptul lui, sarutandu-mi usor parul si murmurand un cantec necunoscut mie, usor pleoapele mi s-au ingreunat, oboseala coplesindu-ma.
Eram la granita dintre vis si realitate acum. Am facut dragoste cu Edward pentru prima data, daruindu-ma lui cu trup si suflet si a fost...prea frumos...Mi-a aratat prin limbajul trupului ce inseamna sa iubesti cu adevarat pe cineva, a facut dragoste cu mine, incet, suav, avand grija ca fiecare clipa sa fie mai presus decat precedenta. Am fost a lui, el a fost al meu, legatura dintre noi devenind acum si mai puternica decat era deja, indestructibila...si fara cusur...
- Te iubesc, am soptit nefiind sigura daca am spus-o cu voce tare.
- Asa cum te iubesc si eu INGERUL MEU...
Am zambit satisfacuta si m-am cibarit in bratele lui calde.

Hy...

Acum am ajuns si eu acasa, si am intrat sa vad ce e pe aici. Merci Anca, dar sincer nu stiu cui as putea da mai departe "Leapsa"...nu cunosc decat cateva fete, am sa pun totusi o imagine draguta pe blog, desktop'ul meu arata foarte dezordonat-e foarte dezordonat, recunosc-
Merci inca o data...
Si cat despre intrebarea lui Byu...Edward va avea un accident, dar asta nu inseamna ca va murii...va disparea un timp, si se va intoarce diferit...atat iti pot spune...
Capitolul 9...sper sa fie gata in seara asta. Kisses.