My angel

Capitolul 1 .Bella pov.
-Emmet, hai odata, trezeste-te!
-Mai stau cinci minute surioara, nu fi rea...
Emmet...ce sa-i cer, in fiecare dimineata parcurgem acelasi ritual. Bat la usa lui imediat ce ma trezesc, am renunat la ceasurile cu alarma...nu a rezistat nici unul mai mult de o dimineata.
-Emmy, haide, e prima zi de scoala, ce dracu!
-Gata, gata, ma ridic acum, a zis el mormaind.
-Ok, te astept jos.
Astazi este prima noastra zi la liceul “Forks”, ne-am mutat de cateva saptamani aici si deja ne-am facut prieteni. Emmet pare foarte indragostit de Rosalie, o fata foarte frumoasa, blonda, cu ochii albastrii, corp de fotomodel...Pare genul lui si ar face un cuplu grozav. Verisoara noastra Alice, sufletul gastii, e mica de statura, bruneta, parul il are scurt si aranjat in toate directiile si un chip de spiridus. Nu stiu de unde are atata energie fata asta. Ea si Jesper sunt impreuna de cateva luni, dar se potrivesc asa de bine... el calm, ea zvapaiata, culmea, atat de diferiti, dar poate ca acesta e secretul relatiei lor. Si Edward....la dracu', n-am mai vazut un baiat asa de frumos, atat de sexy. As putea sta toata viata sa-i privesc ochii verzi ca doua smaralde, parul ciufulit in toate directiile, trasaturile fetei atat de masculine, dar perfect proportionate...si imaginea perfecta...Edward pe motorul lui albastru ca oceanul. Nu am spus nimanui ca m-am indragostit de el, sau cel putin asa cred. Fluturasii in stomac, mainile transpirate...si cand sunt langa el parca uit cum sa merg, sunt semnele principale. Apoi mai urmeaza si teama pentru cursele la care participa, cheful de a paruii orice idioata ce-i zambeste...sunt o idioata cu acte in regula, nu ma puteam si eu indragosti de unu' mai accesibil? Adica nu ca as fi o tampita fara creier ce nu stie sa lege trei cuvinte. Dar el e atat de... de...el. A-l cuceri pe Edward Cullen va fi cu siguranta o provocare...iar eu ador provocarile...

-Unde este Belly-Willy?
-Aici Emmy...am zis eu sarcastic.
-Hai esti gata?
-Da ursuletule, hai sa mergem.
-Dar micul dejun? A zis fratele meu facand o fata de copil certat de parinti.
-O sa mananci la scoala, nu am avut timp in dimineata asta. Aaa, Emmet, mergem cu masina ta, nu vreau sa atrag atentia tuturor cu masina mea.
-Trebuia sa te gandesti la asta inainte sa-ti iei un Ferrari F430, surioara, a zis Emmet razand, rasul lui seamana cu al unui urs inecat.

-Ce amuzant esti in dimineata asta Emmy...am zis scotand limba la el.
Am plecat la scoala cu Jeep-ul lui Emmet, si masina lui iese in evidenta, dar nu ca a mea. Am primit-o cadou de la parinti, familia noastra este foarte bogata, intotdeauna am avut tot ce ne-am dorit, dar cu ce pret...parintii nostri nu stau niciodata cu noi mai mult de o saptamana, intotdeauna se intampla ceva si ei trebuie sa plece. Firma de constructii, hotelul...si multe alte rahaturi. De multe ori i-am rugat sa le lase dracu' si sa ramana acasa, insa ei iubesc ceea ce fac, "siguranta voastra si a copiilor vostrii", "stabilitate economica", "dezvoltare" sunt doar cateva din cuvintele lor. Am invatat in timp sa le respectam deciziile, eu una chiar ii admir, au stat cu noi pana ce am devenit adolescenti si am invatat sa ne purtam unul altuia de grija. Odata cu varsta la care eram destul de constienti de ceea ce facem ne-au oferit libertatea la care tanjeste orice tanar, dar supravegheata indeaproape in acelasi timp.
Am mers majoritatea drumului cu 130 km/h, Emmet este un impatimit al vitezei, dar nu ca mine, eu ador senzatia de adranalina. I-am vazut pe ceilalti, in parcare erau in marea majoritate masini vechi, nimic interesant in afara de motoarele baietilor, M3-ul rosu al lui Rose si Porche-ul lui Alice. Am coborat zambind si am mers spre ei.